Hotel si toleranta

---

In Octombrie 2011 am poposit pentru prima data in KSA. Încerc sa-mi amintesc emoțiile de atunci, si primele impresii. Multe s-au schimbat in doi ani, si cu siguranță am devenit mult mai toleranta si sper, mai înțeleapta. "Doamne da-mi puterea de a schimba ceea ce poate fi schimbat si de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat" pare sa fie cel mai potrivit motto.

De aproape doi ani așteptăm sa primim o iqama, un fel de permis de sedere in KSA. Viza pe care o avem ne permite sa stam aici 30 de zile, dupa care trebuie sa "Ieșim" din tara. La început puteam sa obtinem prelungirea vizei si in Riad, in fiecare luna, apoi lucrurile s-au schimbat, si a trebuit sa "Ieșim" odată la doua luni. La început de octombrie eram convinsă ca suntem in luna fără "iesire", dar ca de obicei, nu e bine sa-ti faci planuri când ești in KSA, lucrurile (si regulile ) sunt într-o continua schimbare.

Se apropie perioada in care milioane de musulmani vor sa călătorească la Mecca, si au nevoie de o viza specială; costurile pentru viza si calatorie sunt atât de ridicate, încat oamenii au devenit extrem de "creativi" si anul trecut s-au estimat peste un milion de pelerini "ilegali". O modalitate ar fi sa-ti viziteze rudele sau prietenii cu aproape 6 luni înainte de Eid si apoi sa-ti prelungesti viza de aici, de unde si decizia de a nu se mai acorda nici o altfel de viza (cu excepția celor peste 5 milioane de vize pentru vizita la Mecca). Chiar dacă la început mi-a fost greu sa înțeleg de ce am fi noi suspectati ca vrem sa mergem la Mecca, cu ajutorul informatiilor suplimentare primite de la șoferul de taxi m-am luminat😊

Așa se face ca săptămana trecuta am aflat luni ca "nu se poate face nimic" ( dupa 2 tentative nereusite) si ne-am pornit la drum marți la ora 4 p.m. De data asta am încercat o noua varianta : "iesitul" de forma, adică treci granița, îți pun Ștampila de iesire, urmărește semnul "to KSA", o iei la stânga si treci iar granița, cu o noua Ștampila. Dupa 5 ore de condus, "aranjamentul" durează 30 de minute si te costa cam 40 de euro. La ora 10 seara am poposit intr-un hotel din Al Khobar, fara vedere la mare. Miriam era atâta de cofunza încât isista sa mergem la piscina hotelului(era convinsă ca daca am trecut granita trebuie sa fim in Bahrein). A trebuit sa-i reamintesc ca nu, nu pot sa-mi dau jos abaya, ca nu, nu pot merge la piscina, si nu,nu putem merge la cinema.

A doua zi de dimineata am decis sa profit de "iesire" si sa vizitez un magazin cu articole pentru hobby-uri, Zamil. Cum nu știam drumul, am cerut de la hotel un taxi care sa ne ghideze. Soțul meu m-a întrebat "si dacă șoferul nu știe unde e magazinul tau?", la care eu, foarte sigura de mine, i-am răspuns "nu se poate sa fii șofer de taxi in Kobar si sa nu știi unde e magazinul Zamil, e ca un loc de pelerinaj pentru toate femeile expatriat care au un hobby". Ei bine, dupa ce a spus de mai multe ori "i know", adică știu, șoferul s-a oprit in fata unor birouri ale firmei Zamil. Asta ne-a costat o ora de intârziere, si magazinul se inchide la 11,30 (ora de rugăciune urmată de siesta de dupa-amiaza). Am avut la dispoziție o ora, într-um magazin cu 3 nivele, o adevărata pestera a lui Ali Baba pentru mine. Chiar daca vreau sa cred ca sunt toleranta, pe șoferul din Kobar care nu știe unde e magazinul Zamil tot nu-l pot ierta😊

Am atasat poze facute cu grija, sa nu suparam pe cineva, in hotelul unde am poposit peste noapte.

---

Comments

[Geta]

si nu ne arati si poze din faimosul magazin ?

[corina64]

Am cost prea ocupată cu cumpăraturi...