Advertisement
Published: December 18th 2011
Edit Blog Post
Cel putin asta e sentimentul meu, dupa aproape 3 luni traite in KSA. Prima parte a ultimei noastre aventuri se apropie de sfarsit. La fel ca alti sute, mii de "expat's" care traiesc in KSA, plecam in vacanta. Noi suntem, dupa parerea mea, printre cei norocosi, pentru ca putem inca spunem ca plecam "acasa". Multi dintre cei care traiesc de ani de zile aici au renuntat din motive economice la "casa" din departari. Si uneori se intreaba si ei "oare unde e acasa?" Cele mai multe persoane intalnite aici au o poveste de genul "nascut in tara X, cu parinti din tara Y, crescut in tara Z, casatorit cu cineva din tara W si acum aici, in KSA". Grupul de quilt in care m-am inscris, cu aproximativ 30 de membri, are peste 40 de nationalitati (unele sunt cu dubla nationalitate). Iar cei mai multi dintre noi poarta in suflet nu numai tara natala, cea mai mare bucurie este sa intalnesti pe cineva care impartaseste aceleasi "iubiri de suflet".
Traiesc aici in doua planuri aproape paralele : viata din compound si cea din afara compound-ului. Dupa ce am trait in Kabul, am dificultati in a intelege de ce e nevoie de
super protectie pentru unele compound-uri, dar au fost ceva atacuri teroriste impotriva compound-urile cu straini in urma cu cativa ani. La prima mea vizita intr-un alt compound, dupa verificari succesive ale masinii, am ajuns in situatia de a ne legitima. Eu am decis sa port cu mine o copie a pasaportului, credincioasa convingerii ca pasaportul nu se da din mana. Ei bine, copia mea nu avea stampila! Eu, femeie intr-o lume a barbatilor, daca nu am propriul document local de identitate, trebuie sa am o stampila de la firma unde lucreaza sotul meu pe copia din pasaport. Nu mai comentez despre cat de ilogica pare cerinta, pentru ca niste prieteni mi-au povestit cum au vrut odata sa mearga spre Bahrei si la granita au fost informati ca ei sunt inca in Dubai. Adica asa zicea sistemul, si cine se pune cu sistemul. Daca ma gandesc ca "noi" scriem cu alt fel de litere si traim in alt an (si alta luna, azi de exemplu e duminica, si nu e weekend, 22 Muharram, anul 1433), le gasesc totusi o scuze celor care nici macar nu se obosesc sa se uita la datele din pasaport.
Intr-un compound prieteniile se leaga usor,
si daca vrei, poti sa ai o viata sociala activa. Cea mai la moda activitate a acestor zile e "petrecerea de Craciun", pentru cei care pleaca, pentru cei care raman. Intr-o lume in care nimic din jurul tau nu promoveaza apropierea sarbatorilor, globurile pictate cu camile gasite intr-un souk demonstreaza cat de buni comercianti sunt pakistanezii😊. Chiar si la scoala micutei nu au avut un brad impodobit (ma rog, putea fi de plastic), pentru ca sunt prea multi copii care nu sarbatoresc Craciunul. In cazul meu, trebuie sa ma gandesc de doua ori inainte de a oferi cuiva o felicitare de Craciun...
Fiecare compound se straduieste sa ofere facilitati cat mai atragatoare pentru a justifica preturile ridicate ale chiriilor. Piscina, sali de sport, restaurant, magazine, taxi, autobuze pentru scoli, dar cea mai atragatoare "facilitate" ramane "poti merge in bikini la piscina", sau cu alte cuvinte, poti sa-ti dai jos abaya. Eu personal iubesc amestecul de negru si alb de pe strada, "yin si yang", dar unii numesc femeile de aici "pinguini", si ori de cate ori aud intrebarea "cum te-ai obisnuit aici", sunt privita cu compasiune.
Pe langa activitatea de baza, adica mersul la cumparaturi, pentru femei se
organizeaza "reuniuni" lunare, in diferite compound-uri, la o cafea, ceva cumparaturi, si multe povesti, cluburi de tot felul, saloane de frumusete, spa, comunitati virtuale, sport. Si nu vorbesc acum doar despre cele ca mine, adica "expat".
Femeile saudi au de cele mai multe ori ajutor in casa, iar acum se discuta serios necesitatea unei alocatii lunare pentru cele care stau acasa si au grija de familie. Unii vad aceasta idee ca o modalitate de a le opri din a-si cauta de lucru, in situatia in care oferta de locuri de munca pentru femei e in crestere. Ramane problema transportului, campania care cere dreptul femeilor de a conduce e foarte avansata. As fi vrut si eu sa ma alatur "protestului" on line, dar ca de multe alte ori, imi apare pe ecran "sorry, link-ul cautat nu e accesibil din pozitia ta geografica". Foarte multi indieni lucreaza aici in domeniul IT...
Lumea din afara compound-ului e aparent o lume a barbatilor. Si pentru prima data, saptamana trecuta, am vizitat locul de munca a sotului meu, dedicat exclusiv barbatilor. Soferul care m-a dus acolo a facut o tura in plus pentru a ajunge dupa ora 15, ora la care studentii trebuiau
sa fie plecati. Pacat ca nu am putut face o poza cu figura portarului cand a vazut o abaya. Intr-un astfel de "sanctuar" eu vad doar o singura problema, foarte practica, daca ai baut cumva prea multe lichide.
Si pentru ca am amintit despre activitatea de baza, mersul la cumparaturi, cateva poze. Am profitat de jumatatea de ora de rugaciuni si am facut poze cu raioanele de codimente (impachetate sau la kg.) si cu cel de uleiuri.
Advertisement
Tot: 0.095s; Tpl: 0.013s; cc: 9; qc: 49; dbt: 0.0659s; 1; m:domysql w:travelblog (10.17.0.13); sld: 1;
; mem: 1.1mb
Hapi2233
non-member comment
oh...
Saracutele de ele....dupa ce ca cele bogate nu fac nimic toata ziua, mai au nevoie si de ajutoare. Sa bei cafele si sa faci copii si shopping o viata intreaga? Sa-ti vezi sotul cat " e voie"? Thanks God ca m-am nascut romanca. Cred ca daca as trai toate aceste lucruri, pe pielea mea, acolo, as aprecia si mai mult ce am acum :) Sper c-ai avut un Craciun frumos Cori