Advertisement
Published: October 25th 2011
Edit Blog Post
Afarǎ e cald, foarte cald. Ieri erau în maşinǎ 44 grade. Afarǎ erau doar 37. Dar orice spaţiu închis e dotat cu aer condiţionat, deci cǎldura devine suportabilǎ. Mai puţin suportabil e zgomotul permanent al aparatelor pentru aer condiţionat. Cel puţin deocamdatǎ prefer sǎ simt cǎldura decât sǎ mǎ doarǎ capul de la gǎlǎgie. Chestie de obişnuinţǎ, spun cei mai vechi în “compound”. Pentru cǎ locuinţa noastrǎ e într-o mini vilǎ, la primul nivel, într-un fel de parc cu vile, nu prea multe, un restaurant şi o piscină. Cu puţinǎ imaginaţie te crezi într-un parc de vacanţǎ. Cel puţin Miriam aşa se simte, de-abia o mai putem scoate din piscină.
Odatǎ ieşit pe poarta compund-ului, treci din lumea occidentalǎ în cea orientalǎ. Chiar şi Corina care iese pe poartǎ nu mai seamǎnǎ cu cea din casǎ. Deosebirea e atât de mare încât dacǎ mergem la cumparǎturi Henk nu mǎ mai recunoaşte printre celelalte femei. Prima datǎ când mi-am pus haina cea neagrǎ, parcǎ eram preot. Dupǎ ce mi-am pus şi nǎframa, arǎtam ca o mǎicuţǎ. Noroc cu stewardesa care m-a ajutat sǎ-mi pun şalul conform obiceiului de aici, cu toate cǎ nu existǎ un stil unic. Problema cu uniforma mea
e cǎ e prea scurtǎ, deci trebuie sǎ-mi pun fuste lungi, şi e prea strâmtǎ, deci fac paşi mici şi mǎrunţi. Va trebuie sǎ-mi achiziţionez alt model. Pentru cǎ la soarele de afarǎ îţi doreşti sǎ fii total acoperit. Si culmea, azi am realizat cǎ negrul te face aproape invizibilǎ, mǎ uitam dupǎ o cunoştinţǎ într-un magazin de 5 pe 6 m şi nu o vedeam. Am mers împreunǎ pânǎ la cel mai apropiat mall (ce altceva). Cel mai greu e de trecut strada. Semoafoare pentru pietoni existǎ, dar pentru cǎ nu existǎ pietoni, nu funcţioneazǎ nici semafoarele. In Kabul mǎ strecuram printre maşini la fiecare intersecţie. Aici e prea riscant, e o lume a celor cu mulţi bani, şi bolidurile pe care le conduc confirmǎ acest lucru. Vecinii din compund ne-au povestit despre un italian care s-a încǎpǎţânat sǎ treacǎ strada şi a fost lovit de douǎ ori de o maşinǎ. Contrar ideilor preconcepute, şansele ca un şofer sǎ încetineascǎ sunt mult mai mari dacǎ pietonul e în negru (a se citi femeie). In unele restaurante existǎ spaţii pentru „single” şi spaţii pentru familie. Asta nu înseamnǎ cǎ o femeie „single” se poate aşeza altundeva decât în spaţiul pentru
famili.
In lumea „occidentală”, adică în compund, mă lupt să descoper cum să folosesc diferitele aparate electrice, cum să gătesc fără oale, doar cu tigăi, fac liste cu ce avem nevoie în casă şi facem cumpărături între două rugăciuni (nu ale mele…). E cel puțin ciudat să te plimbi într-un mall cu toate magazinele cu lacăt la uşă , un fel de „window shopping”, pentru că poți vedea produsele dar nu poți să le cumperi, cel puțin nu timp de aprox. 30 de minute, cât ține rugăciunea. Toți cei ca noi, care se plimbă doar sau stau pe o bancă, nu sunt musulmani. Magazinele alimentare mari nu se închid pentru că ar dura 30 de minute până ar ieşi toți clienții din magazin, deci poți continua să faci cumpărături, doar casele sunt închise. Cum orarul unor astfel de magazine e de la 7 dimineața până la ora 11 seara, deci se suprapune peste 4 din cele 5 rugăciuni ale zilei, fiecare magazin are o locație specială pentru rugăciuni, una pentru femei şi una pentru bărbați, nu m-am lămurit cum e cu cei mici, cine stă cu ei. In Olanda m-am obişnuit cu toate facilitățile pentru biciclişti, fiecare cu credința lui.
..
Ieri am fost la un barbeque de bun-venit lângă piscină, să ne cunoaştem vecinii, un amestec de naționalități, fiecare cu engleza lui. In principiu reuşim să comunicăm. . Spre norocul nostru, suntem înconjurați de oameni „normali”, din spusele celor cu vechime aici, pentru că cel mai mare pericol local pare să fie bogăția care corupe. Dacă ai bani, poți să-i plăteşti pe alții să te „slujească”, şi după un timp te înveți cu binele, nu? In aeroport, la controlul paşapoartelor, am aşteptat aproape o oră pentru o ştampilă, alături de valurile de „sclavi moderni” din diferite țări musulmane. „Filipino, visa” spuneau grănicerii celor corect aliniați în cozi, femei şi apoi bărbați, adică fiecare îşi ținea în mână paşaportul deschis cu viza. Timpul petrecut la „vamă” a fost deosebit de greu pentru mine. Pe de o parte, felul în care grănicerii se suprapuneau în a face ordine şi îşi pasau unii altora munca mai „dificilă” (cum ar fi introducerea unor nume olandeze, scrise cu caractere latine, în calculator), îmi amintea atât de mult de vremurile de mult apuse de acasă, încât îmi era aproape imposibil să nu râd în hohote. Dar fiind femeie, orice manifestare „prea” zgomotoasă ar fi putut să ducă la revenirea mea prematură în Olanda, deci m-am străduit să rămân serioasă. Problema nu era să nu zâmbesc, ci să-mi controlez întreaga expresie facială, ceea ce a dus la apariția unui fel de grimasă pe fața mea. Henk mă tot ruga să-mi şerg grimsa de pe față, dar riscul era prea mare. M-am relaxat doar în taxiul care ne ducea la compund, pe o autostrada cu 6 benzi, printre adevărate palate orientale, masive şi grandioase, declarații ale tradiției (sau bogăției) locale. „Un complex de superioritate clădit pe un complex de inferiorite” după afirmațiile unor experți cu vechime pe teritoriile arabe. Dar oare în câte alte locuri din lume nu se pot regăsi aceleaşi „declarații de avere”?
Mi-aş dori să pot înțelege araba, şi mai ales, să ştiu mai multe despre cultura locală. Dar sunt aici doar de putine zile…
Advertisement
Tot: 0.039s; Tpl: 0.011s; cc: 8; qc: 23; dbt: 0.0192s; 1; m:domysql w:travelblog (10.17.0.13); sld: 1;
; mem: 1mb
Hapi2233
non-member comment
Hey!
Ma bucur ca ai ajuns cu bine si m-am delectat deja cu prima povestire dintr-o lume Tabu :) Cat o sa stai acolo? Mi-e foarte greu sa-mi imaginez cum as putea locui , chiar si intr-o vacanta fiind, intr-o tara atat de putin indulgenta cu liberul arbitru. Oare cat de multumite sunt femeile ,mereu separate de soti si de persoanele de sex opus? Chiar daca cresti asa.........nu realizezi la un moment dat ca ceva lipseste? Ca traiesti dupa un etalon, ca te sufoci? Ca nu baticul si haina lunga te diferentiaza de restul lumii ci felul in care esti tratata, catusele invizibile, faptul ca altii hotarasc pentru tine.......... Ah, sunt tare curioasa cum va "evolua" Saudi Arabia in contextul actual Pup, take care, come back safe :)