Advertisement
Published: November 1st 2011
Edit Blog Post
La televizor e o adaptare dupa romanul “Rațiune şi sensibilitate”, Jane Austin, pe masa am o carte scrisă de Judith Warner, despre “nebunia perfectă: maternitatea într-o epocă în care chiar dacă faci ceea ce poți mai bine, nu e suficient de bine pentru copilul tău”. Eroina din film nu putea moşteni averea tatălui, şi dacă ar fi să fac o comparație cu situația femeii în SA, cred că aş găsi multe lucruri în comun. Odata „eliberată”, eroina anilor 1800 s-ar confrunta cu alte probleme acum, liberatea i-ar aduce multe responsabilități, uneori obositor de multe, apropo de cartea pe care o citesc. Pe de o parte femeia arabă care luptă pentru drepturile ei, pe de altă parte femeia occidentală care caută o modalitate de a îmbina maternitatea cu munca şi mulțimea de obligații pe care le are. Să sperăm că ambele „tabere” vor găsi o cale de mijloc.
Femeia din SA poate munci, cu condiția ca „tutorele” legal (mahram) să-şi de acordul. Cea mai mare problemă poate fi cine conduce maşina cu care femeia se deplasează. In timp ce unor femei li s-a anulat contractul de muncă pentru că mahram-ul nu locuia în acelaşi oraş , un alt grup de femei a
cerut anularea regulamentului care prevede consimțământul mahram-ului.
Femeia din SA nu are încă dreptul la un permis de conducere, din diferite motive. Unul ar fi lipsa instructorilor femei, altul ar fi „niqab”-ul, valul care acoperă fața şi care reduce vizibiliatea unei şoferițe. Iar dacă femeia are avea probleme cu maşina pe drum, ar trebui poate să apeleze la străini pentru ajutor (idee de neconceput). Ieri, într-un magazin, Henk s-a adresat unei alte femei (în olandeză), convins fiind că „abaya”(haina cea neagra) mă acoperă pe mine. Noi ne-am amuzat, nu ştiu ce repercursiuni a avut pentru ea „incidentul”. Revenind la abaya, asta e rolul ei, să acopere o femeie. Pentru că, după spusele Profetului, femeile acoperite vor fi recunoscute şi în felul acesta vor fi protejate. Deci, dacă am înțeles eu bine, femeile acoperite sunt cele musulmane, pentru că abaya reprezintă o cultură, nu e un costum. Deci poliția religioasă, muttawa, nu ar trebuie să urmărească femeile occidentale care nu sunt acoperite. Dar şi dacă porți abaya şi nu ai capul acoperit, ai şanse mari să intri în conflict cu ei. Unele femei occidentale nu-şi acoperă capul din principiu cu un val negru, dar pentru că soarele te năuceşte, folosesc pălării.
Eu una mi-am cumpărat o abaya cu glugă, şi cred că pe când o să vină vremea furtunilor de nisip, o să-mi acopăr şi fața. Dar până atunci mai exersez mersul cu abaya din dotare, e largă şi lungă, şi tehnica mea nu e încă pusă la punct. Miriam calcă pe ea, mi se prinde în roțile de la căruciorul din magazine, mai calc şi eu pe ea când urc scările. Ieri am făcut o „ieşire” cu două doamne din compund, până la „Deira souq’’ adică un bazar local. Bazarul e într-o zonă mai veche a oraşului, în apropierea unei fortărețe (Musmak Fortress) construită în stilul vechi (noroi şi paie), dar şi în apropierea sediului poliției religioase (muttawa). Am trecut pe lângă „celebra” Chop-chop market, după cum o numesc străinii aici, adică locul în care sunt pedepsiți păcătoşii. Aproape fiecare nou venit este sfătuit să nu se apropie de locul respectiv vinerea, dar de fapt în ultimii ani pedeapsa se primeşte la locul faptei. Miriam m-a întrebat ce se întâmplă dacă hoțul odată prins (şi pedepsit), mai fură încă odată şi încă odată… Pedepsele sunt decise de către HAIA, adică comisia pentru promovarea virtuții şi eliminarea păcatelor (sau prevenirea viciilor). Recent comisia a decis ca o femeie care a codus maşina să fie pedepsită în public (cu pietre), dar regele a anulat pedeapsa. Bănuiesc că „băieții”de la muttawa au fost dezamăgiți. Una dintre sarcinile lor este să-i depisteze pe cei care fac poze, „imaginile unor femei saudi ar putea ajunge pe Internet fără voia lor”, deci mi-am forțat puțin norocul şi am făcut totuşi o poză cu Miriam lângă zidul fortăreței. Poate ne-am mai forțat noi norocul de mai multe ori, odată intrând într-o cafenea să cumpărăm apă (nu cred că femeile aveau acces), şi altă dată intrând într-un fel de fast food (unde pentru femei era un gemuleț aparte, afară după colț, de unde să comande, dar meniul era afişat doar în arabă, deci noi nu puteam comanda fără să indicăm prin gesturi).
Femeile din familiile cu bani din SA au o servitoare şi o dădacă. Servitoarele veneau până recent din Indonesia, dar în urma unor divergențe, s-au sistat vizele pentru femeile din Indonesia şi bărbații din Filipine (şoferi de profesie). Forța de muncă se caută acum în Cambogia, Sri Lanka, Ethiopia. Condițiile sunt: vărsta, religia, să vobească engleză, să aibă experiență acumulată într-o altă țară din Golf. Sclavia modernă, după părerea mea. La periferia oraşului mai pot fi văzute corturile beduinilor, şi cămilele (dromaderi), un simbol al libertății absolute. De aceea mi-am dorit să văd şi deşertul, vineri dimineața, când am făcut o tură prin oraş pentru a-i admira frumusețile arhitectonice. Acolo, în deşert, poți parcă regăsi ceva din misterul celor 1001 de nopți…
Femeia din occident, adică eu, se străduieşte să înțeleagă mulțimea de cuvinte noi ce se vehiculează în jurul ei (de multe ori transcrierea cu caractere latine se face în mod arbitra). Citesc pe Internet blogurile celor care au locuit in Riyadh (sau sunt căsătorite aic) cel mai mult îmi place blogul http://www.superficiala.com, stau la taclale cu doamnele din compund, şi-mi fac notițe. Pentru început aş vrea să mă pot orienta în mulțimea de codimente de aici. Am să încerc să fac o poză a raionului de codimente, o minunăție, dar eu nu cunosc nici măcar o treime din ceea ce este expus. Si când mă gândesc că în Olanda am un raft plin de codimente. Tamarin, nucşoare, şofran, sumac (Otetar mirositor), sesam, cardamom, noroc cu http://condimenteweb.ro/, unde am găsit şi cum sunt traduse unele nume în româneşte. Zilele trecute am încercat să gătesc „kapsa”, o mâncare specifică SA, dar cum nu ştiu exact ce gust ar trebui să aibă, nu pot fi sigură că mi-a reuşit. Azi vrea să încerc un fel de „manakish”, am cumpărat din magazin şi mi-a plăcut (un fel de pizza peste care se pun codimente, sumac printre altele). Dacă-mi iese bine, scriu şi rețeta
Advertisement
Tot: 0.129s; Tpl: 0.011s; cc: 6; qc: 51; dbt: 0.0941s; 1; m:domysql w:travelblog (10.17.0.13); sld: 1;
; mem: 1.1mb
Hapi2233
non-member comment
Ahlan Poate scrii mai des pe blog daca tot ai timp . Am si eu abbaya, chiar ii ziceam astazi lu \"al meu\" sa ii scrie unui amic din Saudi sa ne invite la Ryad. A zis ca m-as plictisi dupa doua zile si in plus nici n-am putea iesi din Ryad sa vad restul.......Si ca sa ma multumesc cu Valencia sau Barcelona anul asta :D Imi place foarte mult sa-ti citesc peripetiile, parca ma transpun acolo.