Advertisement
Published: June 20th 2010
Edit Blog Post
Oricat ar fi simplu sa-ti spui “weekendul e vinerea” , in practica e greu sa-ti schimbi ritmul saptamanal. Mergem cu micuta la scoala, si pentru ca poarta scolii e inchisa, ne intoarcem acasa ca sa verificam pe compter data, dar mai ales ziua din saptamana ( la scoala e liber si joia). Sambata, deci dupa „week-end”, cineva ma intreaba daca sunt libera luni, si eu intreb senina „adica peste o saptamana?”. Oricand ar fi ziua libera, sotul meu a decis, pentru santatea mea mintala (si a lui), ca e cazul sa „iesim” din casa si sa ne relaxam. Un parc ar fi o optiune, dar cred ca am subestimat ce inseamna un oras cu 4 milioane de locuitori si cu un numar redus de parcuri. Am trecut ieri pe langa un astfel de parc, minunat de verde dar si extrem de colorat (nu numai cu flori, ci si cu oameni). Vecinii noastri au decis sa-i faca o bucurie micutei, si au invitat o familie cu 5 copii, sa facem o iesire la iarba verde. Prea multe informatii nu am primit, decat ca mergem la un loc cu apa, deci sa ne luam slapi. Dupa ma bine de o ora de condus,
am scapat de toropeala din Kabul si am ajuns undeva la munte, langa un rau. E o adevarata arta sa conduci in Kabul, unde regulile de circulatie nu au fost inca inventate, si deci fiecare e liber sa si le inventeze pe cele proprii, dar cand e vorba de parcat intre pietre, apa si masini, totul si in panta, inventivitatea trebuie insotita si de multa abilitate. In naivitatea noastra am crezut ca o sa intindem o patura si o stam undeva la umbra. Dar am uitat cat de important e aici ca femeile sa nu fie „expuse”, deci am platit pentru un „lot” protejat de un fel de paravane facute din panza de rafie(vechi saci rusesti) fixata pe bete. Acolo barbatii s-au asezat pe o linie si noi femeile pe o alta, fara saluri, iar copiii au fost liberi sa umble pe pietrele din apa. Un tablou altfel destul de familiar pentru mine: masini parcate in mod miraculos in rau (care nu era adanc), pentru a fi spalate, muzica tare, galagie multa, vanzatori ambulanti, tiganci la cersit (cele care nu primeau nimic pareau sa te blesteme, iar dupa ele venea cel cu fumul ce „alunga” spiritele rele, miroase a salvie
dupa mine). Nestiind ce sa ma astept, am ratat aparent un moment special, pentru ca nu l-am platit pe omul cu maimuta (el canta si maimuta danseaza). Dar am savurat aerul curat, chiar si ploaia care s-a ambitionat sa ne ude la 30 de minute dupa ce un vanzator ambulant ne oferise un plastic sa ne acoperim „lotul”. Si dupa ce am baut ceai de mai multe ori (in dari se spune „chai”), a inceput gatitul. Serios, in vas sub presiune (o solutie optima pentru altitudinea de aici), orez si miel. Salata, painea (nan), cola si lebenita (ambele racite in apa raului), compleateaza meniul. Sosul de ardei iute (foarte iute) e la alegere. Si tot la alegere sunt si tacamurile, acum inteleg de ce ele sunt de obicei „ascunse” la masa, nu din cauza prafului, ci pentru simplu motiv ca aici se mananca cu mana (dreapta, normal). Dupa masa ne adunam si speranta mea ca o plasuta de plastic va fi suficienta pentru a aduna resturile (si a nu le lasa acolo), a fost desearta. Cei care incaseaza taxa pentru loturi vor fi obligati sa le si curete, dar ma tem ca vor arunca totul in rau. Dupa cum spuneam,
pentru mine a fost totul un „deja vue”, mai putin unele detalii (cum ar fi acoperitul picioarelor cu un pled, nu din cauza frigului, sau faptul ca a trebuit sa improvizez pentru Miriam o fusta din salul meu, dupa ce si-a udat pantalonii, chiar daca era cu rochie). Cel mai greu a fost cu tot ceaiul baut, iar micuta mea m-a informat oficial ca nu merge in padure, orice ar fi. Noroc cu hotelul ce se construieste in apropiere, am fost acceptati ca straini sa-l admiram si sa-i folosim facilitatile. Cu aceasta ocazie am vazut si piscina ce se construieste, si sauna, dar sa nu ne facem iluzii, doar barbatii au acces. Constructia e foarte luxoasa, in stil oriental (dar dupa experientele mele traumatizante in ceea ce priveste noile constructii, nu pot sa nu ma intreb si cat va dura), iar camerele de hotel „elegant” de simple: un covor persan „modern” cu motiv floral in mijloc, trei paturi mai groase, asortate, pe langa perete si o masuta cu un televizor intr-un colt. Iar cand totul va fi dat in functiune, sunt sigura ca vor fi si termosuri cu ceai in dotare.
Advertisement
Tot: 0.064s; Tpl: 0.02s; cc: 6; qc: 24; dbt: 0.0422s; 1; m:domysql w:travelblog (10.17.0.13); sld: 1;
; mem: 1mb