la vida loca in Kabul

---

De mai bine de doua saptamani am aterizat in Kabul. Dimineata devreme، credeam eu، doar ca aici lumea se trezeste chiar de dimineata. Zile la rand m-am trezit in jur de 4.30 dimineata، odata cu chemarea iman-ului la rugaciunea de dinainte de rasaritul soarelui. De cateva zile ma trezesc، imi spun si eu o rugaciune in gand si adorm la loc. Nu prea mult، pentru ca in jur de 6 dimineata zgomotul de pe strada e prea puternic. Brutarul care-si face painea (nan)، un fel de lipie plata، cred ca foloseste ceva unelte speciale pentru a obtine forma dorita. Micile magazine se deschid، muncitorii isi continua constructiile، masini، motociclete، roabe، si multe voci، in majoritate masculine. Rar ceva voci de copii si aproape niciodata voci de femei. Privesc strada de la fereastra (de dupa geamuri fumurii pot si femeile sa priveasca afara) si mi se pare un peisaj suprarealist: vile impozante، cu coloane mari precum un mausoleu، magazine mici improvizate، strazi pline de gropi si din loc in loc mormane de gunoi، si oameni، o multime، dar toti barbati. Rar cate o femeie pe strada، ca o promisiune a unei altfel de vieti، mai aproape de normalitate، sau ceea ce noi consideram normalitate.
Din cate am vazut pana acum، in kabul cel putin coexista 3 lumi: cea apusa، dinante de venirea talibanilor la putere، cea improvizata، aparuta dupa plecarea talibanului، si una noua، care se construieste acum، si care se vrea moderna si de calitate، dar cand ceva nu functioneaza scuza e aceeasi "asta e، suntem doar in Afghanistan".
Cu tunica، pantaloni si un sal pe cap، indraznesc si eu sa ies pe strada. Nu-mi fac iluzii ca as trece neobservata، am in primul rand ochelari، ceea ce aici e un lux، mai ales pentru o femeie. In prima zi mi-am pus ochelarii de soare، si pana si fiica mea mi-a spus "mami، poti tu sa fii imbracata ca o afghana، dar ochelarii de soare te dau de gol". Intre timp am invatat sa nu ies pe strada dupa ora 3 p.m.، cand exista riscul sa fii prins de vantul puternic care aduce praf si ridica gunoaiele de pe strada. Intr-o astfel de situatie nu numai ca te bucuri sa ai un sal cu care sa-ti acoperi fata si parul، dar iti doresti orice fel de burka، doar sa nu te umpli de praf. Umbland printre pungi de plastic care danseaza in jurul tau، cu norii de praf pe care-i vezi cum se ridica de departe، costumatia atat de "ciudata" uneori a oamenilor de aici isi gaseste alta semnificatie.
Nu poti intelege o tara precum Afghanistanul din carti. Iar eu nici macar nu ma incumet sa afirm ca as putea ajunge sa o inteleg. Asa cum spunea cineva، dupa conferinta de pace din urma cu 10 zile، "fiecare sta intr-un varf de munte si de acolo striga ce si cum ar trebui facut pentru ca el sa aiba dreptate، dar nimeni nu se coboara in vale ca sa negocieze pacea cu adevarat" (se referea la reprezentantii diferitelor grupuri etnice).
Prima impresie mi se confirma aproape in fiecare zi. Privind din avion، relieful impresionant al Afghanistanului، munti si vai، mi-am spus: "nu ma mir ca nici o armata، oricat de glorioasa، nu a reusit sa cucereasca Afghanistanul;ma intreb doar cine a fost atat de nebun incat sa incerce. Alexandru cel Mare a avut poate o scuza، nu putea sa vada relieful din avion..."

---

Comments

[Alexandra T]

Kabul
Corina, va doresc sa rezistati, si sa culegeti experiente bune din sederea voastra la Kabul. Va urmaresc cu drag Sanda

[corina morar]

kabul
e foarte interesant tot ceea ce traiesti.Ma intreb daca eu as putea sa fac ceea ce faci tu si raspunsul e nu .Nu sunt in stare sa ma duc nici macar la Bucuresti,dar la kabul sau in alte locuri atat de ciudate. Te pup ,corina

[ioana]

sa ne mai povestesti si sa mai pui imagini. e absolut fascinant!