Advertisement
Published: January 11th 2011
Edit Blog Post
Lampi de gaz si lumanari
Miriam isi face lectiile la lumina unei lampi cu gaz plus lumanari. După 2 luni petrecute în Olanda, iată-ne din nou pe drumuri. De data asta, zburăm via Dubai. Îmbrăcaţi ca pentru -5 grade, ieşim din clădirea luxoasă a aeroportului Dubai să respirăm puţin aer proaspăt, ora locală 1 noaptea, şi ne trezim într-o dulce noapte de vară, cu 22 de grade. Câţiva „şeici” cum îmi place mie să le spun, de fapt tineri plictisiţi pentru că trebuie să muncească la controlul paşapoartelor (un fel de „armată obligatorie” de pe vremuri, pentru că altfel aici localnicii nu trebuie să muncească), ne-au ţinut frumos în rând aproape 45 de minute. Panourile publicitare, care-mi arată acelaşi film la infinit, promit o vacanţă de vis celor care vor să petreacă şi măcar o zi în Dubai. Aş vrea şi eu, sinceră să fiu, după ce simt căldura nopţii, să mă „retrag” într-un hotel cu piscină, să dorm într-o camera cu geamul deschis şi să înot, după ce mă trezesc dimineaţa, cu delfinii. Dar „călătorului îi şade bine cu drumul”, aşa că mă mulţumesc să privesc preţ de o cafea lumea pestriţă, majoritatea de origine asiatică, şi să admir amestecul de oriental cu occidental. Palmierii falşi acoperiţi de zăpadă, precum şi globurile picate cu cămile, par să
lumanari
In zilele fara curent gatesc seara asistata de lumina lumanarilor. fie un fel de compromis pentru noi, cei care tocmai am sărbătorit Crăciunul. Atmosfera e însă puternic orientală, şi nu pot să nu zâmbesc privind strădania unui tânăr de a „aduna” pasagerii pentru Muscat. Era „last call” de peste 15 minute, el se plimba în toate direcţiile strigând „pasageri pentru Muscat”, şi chiar şi după ce resemnat a închis poarta, două cupluri au apărut calme şi poarta s-a deschis din nou. Parca ar fi curse de autobuze, din autogara de demult.
Kabul-ul ne întâmpină cu numai -4 grade, dar în apartamentul nostru e mai frig decât afară. Pe Miriam o învelim într-un quilt, ca pe o sărmăluţă, şi în singura cameră încălzită cu o sobă pe gaz, o lăsăm să se odihnească. Soţul meu se pune pe acoperit geamurile cu folii de plastic aduse din Olanda (alternativa mea era hârtia, ca pe vremuri în casa bunicilor.). Eu improvizez perdele, pentru uşi. Am vrea să punem în funcţiune şi reşourile, să încălzim puţin şi restul casei, dar curentul se ia în mod constant. După-amiaza ne atrage atenţia proprietarul că din cauza noastră (adică a celor 4 reşouri) s-a stricat o siguranţă şi acum toată partea noastră de clădire a rămas fără curent. Era intr-o joi, adică zi liberă, şi vecinii de la etajul 2 aveau o petrecere programată, deci proprietarul ne sugereaza să renunţam la unele încălzitoare. Despre faptul că a doua zi nu o să fie curent de loc a uitat să ne spună, am aflat abia vineri seara: lunea şi vinerea suntem deconectaţi de la curent, tot cartierul, pentru că oraşul nu poate face faţă consumului de curent. Clădirile nu sunt izolate, de încălzire centrală nici nu se poate pune problema, aşa că fiecare încălzeşte cum poate, cu gas, cu curent, cu lemne. Noua ne rămâne soba cu gaz, ceea ce pe mine mă face să plâng, nu de necaz, ci pentru că mă irită gazul. Si mi se face şi rău, ca pe vremurile bune, din epoca de aur, când stăteam în bucătărie lângă aragaz, îmbrăcată cu mai multe rânduri de haine. Acum am pe mine doar 4 rânduri de haine, şi tot ca într-o peşteră mă simt, mai ales când ies din camera cu soba pe gaz.
Când în sfârşit am avut curent, a treia zi, şi am îndrăznit să pun un reşou în baie, unul pe hol şi în acelaşi timp încălzea şi boilerul, siguranţa noastră a cedat. Oricum nu aveam apă, pentru că pompa care ar fi trebuit să umple cazanul funcţionează tot cu curent, dar pentru orice eventualitate l-am rugat pe proprietar să ne ajute să ne reparăm siguranţa pentru a putea încălzi în baie. A făcut-o, spre seara, după mai multe insistenţe, adică a chemat un electrician, dar nu înainte de a-mi ţine mie o lecţie despre „regulile din Kabul”: adică aici e frig şi viaţa e grea, cel puţin până la primăvara, trebuie să nu faci risipă de curent, şi nu poţi folosi boiler-ul tot timpul, şi …. Adică după 3 zile de răbdat frig, fără apă caldă (m-am spălat ca pe vremurile de demult într-un lighean cu apă încălzită pe cuptor), „tătucul” îmi explica de ce trebuie să facă fiecare sacrificii. Oare de ce mi se pare că am călătorit în trecut, în glorioasa „epocă de aur”?
Advertisement
Tot: 0.051s; Tpl: 0.009s; cc: 5; qc: 45; dbt: 0.0324s; 1; m:domysql w:travelblog (10.17.0.13); sld: 1;
; mem: 1.1mb
Hapi2233
non-member comment
intrebare
Corina, cum adica "altfel, localnicii nu trebuie sa munceasca"? dar din ce traiesc?