Advertisement
Published: November 8th 2012
Edit Blog Post
Se pare ca din motive necunoscute de mine jumătate din articol a dispărut. Deci din nou😊
A doua călătorie din vacanța de Eid a fost Jezan si Farasan, port si respectiv insula in Marea Roșie. După ocălătorie plăcută cu avionul am ajuns in Jazan spre seara. Combinatia de caldura + umiditate e greu de suportat, niciodată nu mi-am urat abaya așa e mult. Dupa socul temperaturii, a urmat socul microbuzelor. Fiind o excursie organizata de Haya Tour, eram obisnuiți cu autobuze luxoase si aercondiționat. In schimb ne așteptau la aeroport doua mogaldete in care de-abia puteam sta. Explicatia era simpla, milioane de călători spre Mecca.
Prima oprire a fost la muzeul de istorie. După câțiva pași Miriam a călcat pe un copac de la canalizare, si a dispărut din raza mea vizuala. Noroc ca si-a întins armele si s-a oprit din căderea liberă. Adevarata canalizare nu au aici, deci nu cred ca groapa era prea adânca, dar socul a rămas. Din muzeu prea multe nu-mi amintesc, eram prea ocupata sa Multumesc Cerului ca micuta a scăpat doar cu câteva zgarieturi.
Următoarea oprire a fost la un debarcader, de unde pentru 50 de riali puteai sa închiriezi o barca
spre insule. O mulțime de oameni, special bărbați, se bucurau de zilele de sărbătoare la lumina lunii. Cum femeile acolo sunt 99% acoperite, le vezi uneori ochii, noi eram ca niște animale de circ. Am auzit ca in Olanda noul guvern interzice folosirea animalelor sălbatice la circ, poate se inspira cineva si aici😊
Cel mai interesant popas a fost la un muzeu al satului, unde alături de case de piatra puteai vedea si colibele cu doua usi, astfel încat vântul puternic sa poate " trece" fără probleme prin casa. După ce am fost invitați cu "welcome" sa luam loc pe niște bănci in jurul unei scene in aer liber (un lucru care mă mpresioneaza aici este faptul ca pana si cei care nu știu nici alt cuvânt In engleza, stiu sa spuna WELCOME), ni s- a sugerat discret ca femeile trebuie sa ia loc in partea stanga si barbatii in dreapta. Am fost informați ca guvernatorul local, un print, va vei deasemenea in vizita. Nu înțelegeam de ce fetitele îmbrăcate cu costume naționale nu-si începeau dansul, ci trebuiau sa dea mana cu noi, sa-si faca poze cu noi, dar cand unele femei au fost ridicate de pe banci si
au fost inlocuite cu perne moi (femeile, nu bancile), am stiut ca se apropie "vizita oficiala". Cred ca anii de comunism m-au marcat prea profund, n-am putut nici macar sa fac poze cu printul incojurat de lume, darami-te sa ma duc sa si dau mana cu el (cand am fost invitati). Sotul meu facea poze cu printul cand acesta s-a indreptat spre el si i-a dat mana, deja era in drum spre iesire. Eu cred ca noi eram concurenta, prea multa atentie acordata "strainilor", deci a decis sa plece mai repede😊 Glumesc si eu, dar fantoma lui Ceausescu plutea in aer...
O cina cu specific local a fost pregatita pentru noi in vase de lut negru, cu paine facuta in cuptoare sapate in pamant. Un amestec de carne si legume mult prea fierte, greu de ghicit de anume se afla in vas, dar destul de gustoase. Daca in mod normal consumam de 6 ori mai multa sare decat are organismul nostru nevoie, in acele zile am consumat de 18 ori mai mult (daca mai adaugi si sarea din apa marii). Problema mea a fost ca trebuia sa mergem la toaleta. Imaginati-va o parcare cu aproape o mie de locuri
de parcare, nu exagerez, in fata muzeului. Deci o multime de oameni pot veni in vizita in weekend. Si acum imaginati-va ca locul nu are nici o toaleta. Serios, cea mai apropiata era la o anumita distanta, pe malul marii, trebuia sa iesi din incinta muzeului si sa mergi cu masina pana acolo. Acum nevoia te invata, dar nu vreau sa-mi amintesc prea multe despre locul cu pricina, daca mai ajung vreodata pe acolo mai bine nu beau nimic toata ziua.
Seara am fost cazati intr-un hotel cu apartamente, nu cea mai reusita experienta din viata noastra, dar eram prea obositi. Si era deja 11 seara, iar a doua zi la ora 6 trebuia sa pornim spre insulele Farasan - daca exista paradis, atunci acolo ar putea fi.
Dar despre asta, in povestea urmatoare. Acum trebuie sa iesim in oras, azi sarbatorim 10 ani de casatorie. Dupa legea nescrisa olandeza, nu e un eveniment, trebuie sa astepti pana la 12 1/2 ani. Dar oricum, cifrele rotunde au farmecul lor. Si azi s-a nimerit sa vad o poze cu urmatorul text "inima mea e perfecta, pentru ca tu esti in ea". O adevarata binecuvantare sa simti asa ceva😊
Advertisement
Tot: 0.086s; Tpl: 0.012s; cc: 9; qc: 49; dbt: 0.0553s; 1; m:domysql w:travelblog (10.17.0.13); sld: 1;
; mem: 1.1mb
Hapi
non-member comment
:)
seamana cu Costi Ionita :D