Advertisement
Published: August 15th 2010
Edit Blog Post
Pe vremea cand ma pregateam sa "emigrez din dragoste" nu prea stiam eu multe despre diferentele culturale, cel mult din carti. E drept ca de copil am auzit de "pastile lor" si ale noastre, era de multe ori vorba de "noi" si "ei", dar cum eu eram din grupul majoritar, putine au fost momentele cand m-am simtit "discriminata" (nu stiam insa ce inseamna a fi discriminat). Dupa ce m-am mutat in Olanda am trecut dintr-o data la "ei" si "eu", ceea ce, chiar cu un sot iubitor ca al meu, devine extrem de stresant dupa un timp. Pe cand simteam ca sunt peste cap de satula sa aud despre "diferente culturale" si mai ales despre "integrare", am nimerit peste o carte dedicata strainilor care vor sa supravietuiasca in Olanda. Se pare ca toti trec prin aceleasi faze, si in final, singura solutie este de a nu mai compara cultura si viata din tara ta cu cea olandeza, pentru ca "ei" oricum nu se schimba de dragul tau ( iar daca nu poti, mai bine te duci inapoi in tara ta). In Olanda, ca si mai tarziu in Columbia, chiar daca era de multe ori vorba despre "ei" si "eu", am ramas mereu printre crestini (am intalnit si romani care m-au acuzat ca mi-am botezat copilul la "pagani", adica la protestanti, poate insa nu intelegem toti la fel cuvantul pagan). Granita dintre prostie si ignoranta e uneori greu de perceput, dar cand e vorba de alte religii decat cea crestina trebuie sa recunosc ca eram (si poate mai sunt), extrem de ignoranta. Prima data cand am citit Vartejul, de James Clavell (citita ca un vartej, intr-o noapte), am ramas profund impresionata de lumea musulmana, si am inteles cat de prost judecam lucrurile pentru ca eram atat de ignoranta in ceea ce priveste religia "lor". Grupul "lor" e acum majoritar, si eu ma simt ca un peste pe uscat intr-o tara care sarbatoreste Ramadan-ul. Kabul-ul revazut la o zi dupa inceperea Ramadan-ului e altul decat cel parasit in iunie. In primul rand, la aeroport era putina lume, liniste, si chiar daca era 6,30 dimineata, o caldura de 30 de grade. Mai mult, soselele erau udate cu apa si culmea, pana aproape de unde locuim noi era si curat pe strada. Pe strazi, putina lume, liniste, lipsea animatia, parca toata lumea era gandita si tacuta. Iar eu pastram in gand povestea unei femei intalnite in aeroport, care-si conducea mama pe ultimul drum. Dorinta ei, afghana de origine, era sa-si ingroape mama in Kabul, iar eu, cand am revazut-o dimineata la sosire, am realizat ca nici nu stiu ce as putea sa-i spun in astfel de situatii, pentru ca nu stiu aproape nimic despre cultul mortilor la musulmani. Si sentimenul de "peste pe uscat" a inceput sa ma copleseasca.
Ramadan-ului e "luna a noua a calendarului islamic, fiind şi luna postului, ea este sărbătoarea musulmană cea mai importantă. A noua lună din calendarului islamic, luna pocăinţii şi sacrificiului în care se celebrează perioada în care profetul Muhammad a primit revelaţia coranică. Timp de aproximativ 30 de zile, musulmanii adulţi trebuie să postească din zori până după apusul soarelui. Aceasta înseamnă abstinenţa de la mâncare, băutură, fumat şi relatii sexuale, în intervalul menţionat. Călătorii, femeile gravide, femeile care alăptează şi bolnavii pot amâna postul, urmând să-l ţină ulterior. În acesată lună, considerată a iertării şi a milei, musulmanii nu trebuie să mintă, să jignească, să blesteme. Religia islamică stabileşte postul ca un mijloc de purificare, un exerciţiu de autocontrol şi o dovadă de credinţă."
Si cum anul acesta se potriveste in plin august, caldura face exercitiul de autocontrol si mai dificil. Azi, de exemplu, la 5 zile dupa inceperea postului, oamenii admit ca incep sa se obisnuiasca. Nici noi nu indraznim nici sa mancam, nici sa bem apa in prezenta altor oameni. Iar seara, dupa ce apune soarele, incepe "petrecerea", strazile renasc parca, oamenii se trezesc (peste zi, cam dupa ora 3, cam toata lumea doarme). Imanul recita versete din Coran (la megafon), pana tarziu in seara, si dupa cum am vazut la vecinii nostri, mesele sunt imbelsugate. Programul de lucru e redus, cam de la 8 la 12,30 (sau ceva mai tarziu, dar nu cu mult), iar cei care nu tin Ramadan-ul, adica strainii, sunt invitati sa-si vada si ei de treaba si sa nu tina lumea la birouri😊.
Primele zile se pare sunt intotdeauna cele mai grele, si poate si oamenii sunt mai irascibili, drept dovada doua grupari etnice au inceput sa se certe pentru niste pasuni din afara orasului, vineri (ziua libera) si apoi au continuat si ieri, facandu-ne si noua viata mai stresanta, pentru ca s-au apropiat prea mult de "sectorul" in care locuim. Pe langa mesajele de avertizare pe celular, sa evitam zonele "aprinse", parintii au fost rugati sa ia copiii de la scoala mai repede. Fara sa stiu cat de departe au ajuns cu cearta, am iesit la cumparaturi cu Leila, vecina mea afghana, si am nimerit in fata unui magazin inchis, pe motiv ca fusese devastat cu o zi inainte. Politia, dintr-o masina, ne semnaliza cu farurile, dar sincera sa fiu, nu cred ca vroiau sa ne avertizeze sa plecam, ci doar se plictiseau si s-au amuzat pe seama noastra.
Si noi am fost "irascibili" in prima zi, pentru ca, asa cum ma temeam, nu se produsese nici o schimbare (in bine) in apartamentul nostru. Internet-ul era inca in faza de plan, magazinul de unde ar fi trebuit cumparate cabluri si alte cele era inchis pe motiv de Ramadam, dar vanzatorul e un prieten, si deschide cand vrea, numai ca trebuie sa se deschida centrul in incinta caruia e magazinul... Intr-un final aproape fericit, am avut Internet, doar ca un conector nu functiona, deci cablul doar ce ne intra in casa. Dupa cum se vede si in poza, nu ne-am pierdut (inca) nici puterea de adaptare, nici simtul umorului....
Advertisement
Tot: 0.05s; Tpl: 0.01s; cc: 6; qc: 34; dbt: 0.0234s; 1; m:domysql w:travelblog (10.17.0.13); sld: 1;
; mem: 1.1mb
corina morar
non-member comment
Ma bucur ca ati ajuns cu bine .Intr-o perioada atat de scurta ati strabatut nu numai statii intinse ,dar si culturi diferite.Noi am fost in Maramures la acest sfarsit de saptamana si cred ca maramuresenii nu ne-au inteles nici macar pe noi.Voi ati fi precis de neinteles cu atat de multa deschidere spre noi si noi orizonturi.Va pup,Corina