Advertisement
Published: March 4th 2011
Acesta este un pamflet. Orice asemănare cu lumea oamenilor este cel puțin bizară. Veverița a fost crescută sub sloganul ''Lasă de la tine, ca să fie bine". Să fie bine. Să nu supere, să nu deranjeze pe nimeni. Și cea mai mare parte a vieții ei veverița s-a conformat. A închis ochii și a lăsat de la ea, ca să fie bine. Ca să fie alții mulțumiți de ea, ca să nu deranjeze, să nu supere pe nimeni in jur, urmând ideea bătranei sale mame, ursoaica: "Maică, să nu superi pe nimeni, să duci o viața liniștita și cu frica lui Dumnezeu, să nu aibă nimeni ce să spună rău despre tine. " Și așa și-a dus veverița viața multi ani, până când, odată cu vârsta si cu experiențele necruțătoare ale vieții, a realizat că nu contează prea mult cum se comportă ea, cine vrea să spună lucruri rele, le va spune si despre un Sfânt. Și și-a dat seama că să nu lași să calce lumea peste tine înseamnă să înveți să fii responsabil, curajos si să ții piept, nu sa fugi de probleme si să nu pleci capul pentru ca ''totul să fie bine".
In liceu si in facultate veverița a fost o fetiță tocilară și fricoasă. După facultate a plecat "să vadă lumea", să se șlefuiască și să invețe despre viață. A locuit în țări diferite, a cunoscut animale, locuri, culturi, religii, iubiri diferite, a luat cu ea tot ce i-a umplut sufletul de bucurie și o părticică din fiecare pământ care a găzduit-o și i-a fost 'acasă' pentru o bucată de vreme. Toate poveștile și toate animalele - bune și rele - au modelat-o , au șlefuit-o și au făcut-o să iasă din cochilia ei. A văzut că peste tot este admirată și plăcută, că iși face usor preieteni și că celelalte animale se apropiau ușor de ea. După ani și ani de călătorii in ținuturi îndepărtate, s-a hotărât să se întoarcă acasă. Pe drumul înapoi veverița zămbea gândindu-se cât de diferită e , cum din "șoricelul de bibliotecă" s-a transformat într-o tânără veverita curajoasă, care stie ce vroia de la viață. Avea de gând să se întoarcă acasă și toată experiența care o acumulase să o folosească acolo, acasă la ea. Nouă luni de zile a aplicat la joburi în toate colțurile țării. Era mândră de CVul ei, de studiile în străinătate în care investise nu numai bani, ci multă energie si muncă. Timpul trecea si entuziasmul ei inițial începu să dispară. Nu o chema nimeni la nici un interviu. Nici măcar unul! Tristă și dezamăgită, a aplicat la 2 joburi in Spania. I s-a oferit posibilitatea unui interviu cu o școală din Madrid. Și a avut loc un prim interviu pe skype, trecut cu success. Apoi un al doilea, de probă practică. Iar apoi i s-a oferit un job. Veverița s-a bucurat și s-a intristat. Pleca iar de acasă. Dar măcar intr-o tara pe care o iubea!
Pe nepusă masă a primit un telefon. O scoală locală, " Connaissance" o invita la un interviu. "E un pic cam târziu, deja am un contract afară." s-a gândit cu durere în suflet veverița. S-a dus totuși la interviu, de curioasă. Să vadă despre ce e vorba. A intrat într-o cladire mare, roz și a fost întampinată foarte prietenos de o maimuțică. "Bine ati venit! Așteptați un pic, o sa ma ocup de dvs. într-un minut." Veverița s-a așezat cuminte și și-a asteptat rândul. Maimuțica s-a dus în spatele recepției și s-a întors cu un test. " Completați acest test va rog. De obicei dureaza în jur de 2 ore". Veverița a fost condusă într-o cameră unde să dea testul in liniște. A terminat de scris testul într-o oră spre surprinderea vădită a maimuței. " O să îl trimit la corectat și dacă puteți aștepta, poate dați și interviul acum. " "Sigur, nici o problemă!" Nu a durat prea mult și a fost invitată să intre într-o cameră unde la o masă erau asezate o hiena și o vulpe. S-au prezentat și au invitat-o pe veveriță să stea jos. Intrebările le-a adresat vulpea, într-o engleză cu accent ciudat, greu de localizat cu precizie. Pe tot parcursul interviului hiena a zâmbit șarmant, și a dat din cap arătăndu-și vădit aprobarea. Era clar impresionată de veveriță. Vulpea părea mai degrabă stângace, punând întrebări cel puțin infantile, dacă nu total pe lângă subiectul învațământ. " Cum ai preda diateza pasiva la o grupa de copii, nivel începător?" " Hm, păi ...nu aș preda niciodată diateza pasivă la o grupă de copii, nivel începător" a răspuns veverița zâmbind, fără să ezite. Vulpea părea încurcată. Iși dăduse seama de imbecilitatea întrebării. Insă ea era cea care intervieva, deci se presupunea că ar cam trebui să aiba habar despre ce vorbește. "Mda, hai să presupunem totuși! Cum ai preda acest subiect?" Veverița intră în joc. Era un interviu, trebuia să arate că e capabilă și plină de resurse, chiar dacă întrebarea era complet stupidă și impracticabilă! "Păi, aș folosi multe materiale vizuale, poze, flashcarduri, aș da exemple și aș arăta un buchet de flori care este dăruit cuiva, o clădire care este construită.. Da, cu siguranță aș folosi mult ajutor vizual!" Hiena zâmbea în continuare arătându-și bunăvoința. O impresionase vădit veverița asta mică, care părea să aibă răspuns la orice întrebare.
Scoala " Connaissance" avea un sistem prin care diferenția riguros profesorii si nivelul lor de pregatire profesioanala.Testul pe care candidatii trebuiau sa il sustina era apoi corectat la cartierul general al scolii , in strainatate, si in functie de punctajul obtinut, prefesorul putea sa predea diferite nivele de engleza. Veverita a raspuns la majoritatea raspunsurilor corect. A luat un punctaj care a acreditat-o automat sa predea engleza la nivelul cel mai greu. A doua zi dupa testare veverita era acasa, ganditoare cand a primit un telefon de la hiena. " Puteti sa veniti va rog la scoala?" Cand s-au intalnit, hiena i-a oferit un job. Veverita a trebuit sa marturiseasca: " Am deja un contract in Spania. Imi pare atat de rau! Daca aceasta propunere ar fi venit o luna mai devreme!" Hiena era insa șarmantă și numai zâmbete. " Mizez pe dorinta dvs. de a fi acasa in Romania, sa prindeti radacini. Parca asta mi-ati spus la interviu, ca de aceea v-ati intors acasa in Romania, nu este asa?" " Da, dar vedeti, de cand mi s-a oferit acest job in Madrid, mi-am inchiriat casuta si am semnat un contract. De fapt in numai o saptamana noii locatari trebuie sa se mute in locul meu." Hiena mieroasa insista: " Pai si chiar nu puteti renunta la acest contract? "" Banuiesc ca nimic nu este imposibil, dar cred ca ar trebui sa platesc ceva daune, penalitati." Hiena isi arata inca o data dintii perfecti printr-un zambet plin de incredere: " Nu este o problema, acesti bani sunt dispusa sa ii platesc eu. Doar sa ramaneti." Veverita a plecat cu promisiunea sa se gandeasca si sa revina cu un telefon. Problema e ca veverita nu gasea ruperea unui contract un lucru usor de facut. Era un cuvant dat. A fost o zi teribila pt ea. Si a urmat o noapte si mai teribila. A sunat-o pe mama ei ursoaica sa se sfatuiasca. Ce sa faca? Ce sa faca? Ursoaica era in al 9lea cer. Sa ramana, bineinteles!! Ce ocazie superba! In sfarsit veverita putea sa prinda radacini, si sa stea acasa, aproape de ea, de ursoaica! A doua zi, cu ochii umflati de nesomn veverita a sunat-o pe hiena: " M-am gandit bine. Accept."
Si asa a inceput colaborarea dintre veverita si " Connaissance". Veverita s-a apropiat repede de maimuta care ii daduse testul in primul zi si fiind de aceeasi varsta, s-au imprietenit repede. Maimuta terminase si ea Limbi Straine in capitala dar practic nu predase niciodata si mai stalcea niste expresii rau de tot. Le era drag hienei si maimutei de veverita. O vedeau muncitoare si o laudau necontenit. I-au dat vreo 20 de ore de curs, pe urma 30, pe urma 36, 38... Intreaga viata a veveritei incepu sa aiba loc in scoala. Venea prima si pleca ultima. Lucra de la 9 dimineata pana la 8 seara. Zilnic. De luni pana vineri. Si apoi mai avea cateva ore si sambata. Miercurea avea 9 ore jumate. Avea o pauza de o ora jumate in care isi pregatea cursuri , corecta si facea planuri de lectii. Ii placea mult veveritei munca ei, iar accentul ei britanic, maniera deschisa si prietenoasa o faceau repede placuta si studentii vorbeau cu admiratie de ea. Dar cu cea mai mare admiratie vorbea chiar hiena. Nu o scotea pe veverita din profesoara mea preferata", "cea mai buna profesoara ". Veverita avea o problema teribila: mai stalcea limba romana. De fapt cateodata o stalcea rau. Era ata de prinsa si de setata pe limba care o preda, incat "romaniza" cuvinte englezesti si forma propozitii care nu sunau prea corect in limba ei materna. De genul " a suporta financiar " in loc de a "sustine financiar" , a cancela in loc de a anula si alte teribilisme de genul asta. Veverita isi dadea seama ca vorbeste aiurea doar cand toti din jur se tavaleau de ras la ce zicea ea. Dar o facea cu atata inocenta si nonsalanta incat stangaciile ei nu erau niciodata criticate sau privite ca niste fite sau impresii. Erau chiar admirate ca o dovada vie a niveluli la care a ajuns sa stapaneasca limba pe care o preda. Era dragalasa cand vorbea romaneste si maimuta facea haz de ea: " Sa nu vorbesti prea mult cu parintii, ca oamenii o sa se intrebe ce predai tu acolo, daca nici romaneste nu stii prea bine sa vorbesti! " si radeau cu totii, si maimuta, si hiena, si veverita.
Un an de zile s-a scurs asa, cu bucurii si zambete, cu multa munca si multa sudoare. Urma vacanta de vara. 4 luni in care scoala nu functiona si profesorii nu erau platiti. Ultima luna din an, luna iunie hiena a rugat-o pe veverita sa faca munca volutara. Sa continue cu programul de predat fara sa fie platita. "Cursurile se termina in mai, si din mai studentii nu mai platesc taxa, deci scoala nu o sa mai aiba bani. Insa pana la data examenului la sfarsitul lui iunie, nu ar fi bine sa fie o pauza atat de mare in care studentii sa nu mai vorbeasca sau sa nu mai foloseasca limba engleza. Haideti va rog sa continuam cu orele, faceti si dvs. munca voluntara." Hiena era mieroasa si veverita a zis de ce nu? Era pana la urma, in folosul copiilor! Dupa luna pro bono, veverita si-a luat ziua buna si a plecat in Londra, sa stea la sora ei si sa mai faca un curs de perfectionare. Scoala promisese la un momet dat sa o sprijine cu niste fonduri, dar apoi a uitat. "Nu-i nimic, s-a gandit veverita, pentru mine o fac pana la urma urmelor" si toti banii stransi in cele 8 luni de munca i-a investit sa isi plateasca un curs de specializare la Londra. In timpul cursului a primit numai felicitari, profesorii englezi erau foarte impresionati de veverita si de aptitudinile ei. Mai aveau vorbitori non-nativi in curs, dar nici unul atat de bun. Sau cu metode de predare atat de bune. Veverita abia astepta sa isi mai puna o diploma la portofoliu! Avea un portofoliu plin de diplome si de recomandari de pe la scolile unde predase si portofoliul asta era mandria ei. Cand luna august era pe sfarsite hiena si maimuta au inceput sa o sune si sa ii dea e-mailuri. Veverita s-a intors la scoala dupa o vara de studiu si a fost invitata sa se aseze la masa tratativelor, sa se negocieze salariul pentru urmatoarele 8 luni. Veverita nu mai avea un ban. Isi prapadise toti banii pe curs. Dar nu ii parea rau, o facuse cu drag, invatase multe lucruri si era mandra de ea.
La negociere i s-a oferit un salariu mai mic decat cel din anul anterior. Era criza, i s-a explicat. " Da, dar eu am investit bani intr-un curs, iar tot ce am invatat voi pune in slujba scolii!" " Imi pare rau, dar nu te-a rugat nimeni sa faci acel curs" i-a raspuns hiena. "Da, dar l-am facut, si e un curs din care am invatat enrom si tot ce am invatat voi folosi aici, cu acesti copii!" " Ei bine, nu folosi! " veni raspusul categoric al hienei. Veverita a ramas descumpanita. Nu primise nici macar O vorba de felicitare pentru realizarea ei. Cateva zile mai tarziu veverita s-a intilnit cu lebada, o fosta cursanta din primul an, de varsta apropiata cu veverita. S-au oprit la o terasa si au baut un suc. Cursanta ar mai fi vrut sa continue cursurile la scoala si in acel an, dar nu mai avea nici timp, nici bani si isi exprima regretul. "Am mai trecut pe la scoala vara asta. Sa imi iau diploma de anul trecut. S-a nimerit sa trec chiar in perioada de inscrieri. Era acolo hiena si vorbea cu niste clienti , parinti care venisera sa isi inscrie copiii. Vorbea cu multa admiratie de tine si te lauda. Le povestea cat esti de ambitioasa, ca mai faci inca un curs la Londra." Veverita asculta si din ce asculta, tot mai mult se intrista. Ei de ce nu i se spusese un cuvant bun? Macar un "Bravo"......
Veverita avea un pic inima indoita. Nu stia de ce. Incepuse un an nou la scoala, cu un salariu mult mai mic. Din cauza recesiunii. Scoala ajunsese insa la un numar aproape dublu de studenti fata de primul an. Dar se pare ca nu erau bani. Hiena incepea sa isi dea in petec. La inceput nu o scotea pe veverita din "Domnisoara veverita", Domnisoara in sus, Domnisoara in jos. Chiar explicase o data: "Eu asa vorbesc cu toata lumea. E un semn de respect." Insa cand se grabea mai scapa cate un "hai fai fata" in loc de Domnisoara. Veveritei i se parea un lucru ciudat, bizar... Apoi hiena, in spirit de marketing a inceput sa faca glume de genul : "Clientul nostru, stapanul nostru. Daca va cere sa stati capra, stati capra" Era vorba de un cangur, poreclit Duru, desi era bland si cumsecade, care facea lectii private cu veverita. Hiena a inceput sa foloseasca tot mai des astel de glume si sa ii spuna veveritei lucruri de genul "ce cur futabil aveti. " Apoi izbucnea in ras si se explica: " Glumesc, mie imi plac barbatii, dar nu m-am putu abtine. Rochia asta va vine superb pe fund". Veverita zambea. In sinea ei nu stia de fapt ce reactie sa aiba. Era un compliment.(??!) Cel putin se voia un compliemt. De foarte mult prost gust, intr-adevar. Veverita a ramas cu gura casacata insa cand hiena s-a hotarat sa intre in inspectie la o clasa de copii de 8 ani care aveau ora de inregistrare video. Asa, o inspectie de rutina, ca se plictisea rau la ea in birou. Copii repetau expresia " what do you like to eat? " si veverita, ca sa le dea exemplu, i-a rugat intai pe ei sa puna intrebarea, iar ea avea sa le raspunda. In clasa era galagie si toti se intreceau care mai de care sa repete intrebarea. In galagia creata, s-a auzit vocea hienei care razand in hohote i-a sugerat veveritei raspunsul "cock". Asta a spus hiena in gura mare, stiind ca copiii nu vor intelege cuvantul, evident foarte amuzata. Veverita a fost socata. Era cea mai scarboasa si cea mai groteasca " gluma" pe care o auzise vreodata. Nici macar nu a putut sa zambeasca.
Timpul a trecut si o data cu venirea iernii veverita s-a imbolnavit. Hiena a dus-o foarte grijulie la un doctor particular unde a prezentat-o ca pe " profesoara mea preferata, cea mai buna profesoara de la scoala mea." Veverita era speriata, era bolnavicioasa si nu ii placeau spitalele. Si se parea ca situatia era destul de grava si era nevoie de spitalizare. Hiena a platit fara sa clipeasca tariful doctorului. Veverita a fost spitalizata o vreme, apoi a fost externata, dar i s-a spus sa ramana acasa pana se vindeca. Veverita era un animal activ, de fapt hyper activa si sa stea acasa era ultimul lucru care il dorea. Ii era dor de copii ei, de studenti, de carti, de lectii. Mai avea niste teste de corectat si a rugat-o pe maimuta sa i le trimta acasa sa le corecteze. Nu avea stare! Cand s-a intors la lucuru a vorbit sa isi recupereze orele pierdute. Fusese in concediu medical, dar cat timp lipsise , se pierdusera ore pe care pur si simplu nu era altcineva calificat sa le predea! Asa ca de Craciun cand toti se duceau acasa 2 saptamani, veverita a ramas sa isi recupereze saptamana pierduta. Iar la " Connaissance" vacantele - este stiuta! nu sunt platite! Dar veverita s-a gandit: " Ei, o fac pt copii, nu coteaza.". In strainatate un manager bun are un plan B pt orice fel de situatii neprevazute. In cazuri de imbolnaviri sau accidente in care profesorii nu pot sa isi faca orele, exista cativa "cover teachers" care ii pot inlocui la orice ora pt ca copiii sa nu piarda din materie sau timp pretios. Asta este metoda occidentala. Dar asta inseamna, bineinteles , un buget de rezerva alocat acestor gen de lucruri neprevazute.. Veverita insa nu s-a suparat, era ok, erau copiii ei si nu ar fi vrut sa lucreze altcineva cu ei.
Veverita cunoscuse in vasta ei experienta multe genuri de manageri. Unii se implica 100%!s(MISSING)i vor din suflet sa mearga lucrurile bine, sub stricta lor supraveghere. Pun umarul la munca cot la cot cu angajatii. Sunt pe picior de egalitate si nu se dau in laturi de la cele mai mici sau neinsemanta sarcini. Muncesc cot la cot cu subalternii. Cu veveritele, cu iepurii, cu caprioarele. Hiena facea parte din alta categorie de manageri. Care stiu doar sa dea ordine pline de autoritate care nu se aplicau insa si la ea. Regula spusa cu strictete la inceputul angajarii " Blugii sunt absolut interzisi in timpul saptamanii! Doar sambata puteti purta blugi!" nu se aplica la ea sau la maimuta care veneau in blugi oricand aveau chef! Angajatii trebuiau sa lucreze si sambata. Hiena nu a aparea sambata la scoala decat daca se intampla sa aiba drum spre mall. Angajatilor li se cerea sa lucreze pro bono de cateva ori pe an ca sa faca cu copiii teste simulare. Hiena nu aparea decat pentru vreo ora, in timp ce toti ceilalti stateau de dimineata pana seara. De sarbatori nu prindeai picior de hiena in scoala. De 1 decembrie, etc. Doar era sarabatoare! Angajatii insa lucrau normal, pe aceeasi bani.
Cancelaria era locul in care profesorii isi pregateau lectiile, corectau, erau ocupati cu planuri de lectie, resurse, etc. Veverita avea ore de la ora 2 dupa-amiaza si isi facuse ca o lege a ei sa vina la scoala cu cel putin 2 ore inainte zilnic ca sa isi pregateasca bine toate lectiile. Era platita la ora, la ora de curs doar, munca ei suplimentara nu era pusa la socoteala. A ei sau a oricarei alte profesoare din scoala. Ore pe care le facea, evident, pro bono, pt ca era ambitioasa si voia ca totul sa iasa perfect. Hiena ii mentionase o data in treacat, zambind superior: "Un profesor bun nu are nevoie de pregatire. Ar trebui sa fie capabil sa intre la clasa la orice ora din zi sau din noapte si sa predea fara ezitare orice subiect." Veverita nu a comentat la evidenta dovada de ignoranta a hienei. Gandi doar in sinea ei: " Mda, ar fi foarte interesant ca un profesor sa descopere manualul o data cu stundentii. Ia sa vedem ce om avea pe urmatoarea pagina!" mai ales ca toate manualele care le folosea " Connaissance" erau pline de texte lungi, care trebuiau citite cu atentie pentru a deduce multe subtilitati si detalii de finete, parti audio de circa 30- 40 minute care trebuiau evident, asculatate si pregatite inainte de ora, teste cu raspunsuri foarte similare ca si continut unde raspunsul corect era dat doar de finetea sau dedesubtul unui singur cuvant. Toate aceste necesitau pregatire prealabila, dar hiena, care nu era in domeniu, nu avea de unde sa stie.
Hiena venea des prin cancelarie. Ii facea placere sa stea cu fetele ei, sa palavrageasca verzi si uscate si sa rada cand auzea glume de nimic. Fara sa isi dea seama cand sau de unde, veverita a inceput sa se simta stresata. Sa nu ii mai suporte rasul prefacut al hienei, vorbitul fara sens si mai ales atitudinea "eu sunt buricul pamantuilui si eu le stiu pe toate." Veverita avea treaba de facut. Avea teste de corectat. De aceea venea cu 2-3 ore inainte de inceperea cursurilor. Sa pregateasca materiale interesante, jocuri, teste. NU avea timp da gargara fara sens si rasete fara rost. Hiena nu avea insa NIMIC de facut. Asa ca venea in povesti. I se mai nazarea si venea sa intrebe : "Fetelor, cand mai mergem si noi in club? Haideti, unde sa mergem? Mi-am cumparat o pereche noua de cizme si vreau sa le port in club! Poate mergem chiar in Bamboo!! " si apoi chicotea asteptand aprobarea si admiratia celorlalti. Ar fi avut chef hiena sa iasa in club si atunci cand unul din parintii sotului ei s-a stins din viata. Cred ca acela a fost unul din primele momente cand veverita si-a pus un mare semn de intrebare pentru cine lucreaza. Ce fel de animal e asta?? "Cel putin 3 luni nu mai pot sa meg in club, ca de', tre sa port doliu." zise hiena ofticata. Veverita a plecat din incapere. Ramasese muta de uimire.
Hienei ii placea foarte mult sa isi dea cu parerea. Si avea impresia ca ce zice ea ar trebui notat in niste anale, poate cu litere de aur. Ii placea sa vorbeasca despre studentii scolii , sa faca comentarii pe sema lor, pe faptul cum se imbraca, sa vorbeasca despe inteligenta lor. Veverita deja simtea ca pe zi ce trece i se umple paharul. Despre Airoh, unul din elevii favoriti ai veveritei hiena a comentat intr-o zi : "Nu il suport pe copilul asta" uitandu-se la un test in care Airoh facuse toate raspunsurile corecte. Hiena a comentat in continuare: " Totul perfect! Un copil mai trebuie sa mai si greseasca. Dar asa e cand are o mama cu atatea esecuri in viata personala, care il terorizeaza si il impinge pana cand saracu nu mai poate!! " Hienei ii placea sa ii judece pe studentii de la "Connissance". De fiecare data cand isi dadea cu parerea despre vreun student se uita la veverita si zicea : " Probabil dvs. va intrebati cum stiu eu nivelul daca nu sunt profeesor si nu sunt in clasa. Dar EU STIU! Se vede pe fata unui om cand e prost." Cu alta ocazie despre Yde, un alt student preferat al veveritei care lucra foarte mult si cu foarte mult drag la clasa: " Nu il suport pe Yde. Pur si simplu nu il suport". Fara alte explicatii. Veverita facea lectii cu Narihc, o paunita cu multe studii si multe ambitii, o paunita demna de admirat care conducea o afacere, o familie si facea si studii superioare. " E cam dovleac nu? E greoaie nu, nu-i asa ca nu o prea duce capul?" Astfel de intrebari erau menite sa o faca pe veverita sa zica ceva de rau, o barfa, orice de care hiena sa se poata agata si sa faca o conversatie importiva acelui client. Sa il barfeasca ca e prost. Veverita nu zicea nimic. Iar in ultimul timp nu mai avea nici macar puterea sa zambeasca. Incepuse sa isi puna multe , tot mai multe semne de intrebare.
O alta meteahna a hienei era Facebookul. Veverita folosea FB pentru ca ii placea sa tina legatura cu multii ei prieteni din strainatate, si ii pacea sa faca poze. Hiena a gasit in FB un aliat pentru a vedea ce fac studentii, a vedea cine cu cine umbla si a se distra pe socoteala lor. FBul era deschis in biroul ei si al maimutei nonstop. Si nu se sfia sa faca de fata cu profesorii comentarii la adresa nimaniu. Despre Nafets G. intr-o poza la un curs in strainatate a zis : " Ia uite ce mutra de prost are. Se vede ca nu pricepea o boaba!" De Egroeg C. a zis o data: " E un impertinent, un nesimtit." Veverita tinea la studentul ei. " E doar mai razvratit." Nu a continuat insa o discutie fara rost. Hienei i-a trecut apoi prin cap ca de ce nu? ca ar pute sa predea si ea. A luat-o pe veverita de o parte si a intrebat-o in mare taina de un profesor universitar renumit, Aetnolc: "Crezi ca primeste ceva? adica, se poate trece la el la curs daca i se ofera ceva?" "Nu stiu, a raspuns veverita neintelegand la ce se refera hiena." " Oricine primeste pana la urma, iar pe mine nu m-a refuzat nici un barbat nicioodata" a zis si a inceput sa rada. A inceput sa-si faca planuri sa termine o facultate de engleza ca sa poata sa predea pe urma si ea la "Connaissance" . "Nu ar fi rau, cel putin ar fi in domeniu si ar stii cu ce se manaca profesia asta", s-a gandit veverita.
Ultima picatura a fost intr-o zi geroasa cand s-au primit rezultatele de la un test simulare. La grupa 2T, care studiau al 2lea an consecutiv la "Conniassance" sub indrumarea veveritei nu picase nici macar un student, trecusera toti. In loc de felicitari insa a fost intrebata daca ea stie sa predea, daca stie ce face la clasa. Ca rezultate nu se vad. Copiii de la 2T trebuie sa treaca toti cu Excelent, ca doar fac cursuri de 1 an jumate la " Conniassance" ! Trebuie sa treaca toti cu nota 10! Nu cu 9, nu cu 8, TOTI cu 10. A lasat sa se inteleaga ca veverita nu e buna de nimic. Iar veverita i-a dat dreptate. Nu a dormit 3 nopti si s-a gandit in sinea ei: " asa e, au trecut toti, dar nu toti cu 10. Daca sunt un profesor bun, asa cum ma crede toata lumea si cum cred si eu, ar trebui ca toti studentii mei sa treaca cu 10" . Si s-a dus veverita la scoala a doua zi si s-a pus pe tipat. I-a facut pe studenti cu ou si cu otet. Ca nu muncesc destul. Ca nu se concentreza destul. Si a inceput sa ii tina numai in teste. Isi dadea seama ca educatia in acest fel nu mai este ceea in ce credea ea, ceva distractiv, care sa ne bucure, care sa o facem cu drag. Cu ideea ca toti trebuie sa ia 10, a inceput sa fie dragonica. Isi dadea seama ca nu face bine, isi dadea seama ca la urma urmei, emotiile din ziua examenului si o mie de alti factori o sa impiedice ca toti copiii sa ia 10. Cat de multi poti influenta performanta unui copil? La tot ce dai in clasa ca profesor trebuie sa fii sprijinit de copil acasa, el trebuie sa ia cartea si sa aiba interes sa o deschida. O discutie mult prea fliozofica. Veverita era deznadajduita. Incepuse sa se indoiasca de ea insasi, si in acelasi timp isi dadea seama ca oamenii sunt diferiti, cu aplecari si abilitati diferite, ca nu pot fii toti de 10, chiar daca ai studiat limba de apropae 2 ani intr-un loc cu un profesor foarte dedicat. Insa i se repeta clar ca toti trebuie sa ia 10, ca altceva nu este admisibil. Incepuse sa isi auda vorbe pe holurile scolii, hiena radea de ea, iar o data a prins acest comentariu. Hiena ii spunea maimutei ei credincioase: " La simulare toti copiii au luat note bune, doar elevii specilaistei ( si a rostit cuvantul cu dispret si ironie) noastre au picat." Nu era devarat! Elevii care ea garantase ca vor trece, trecusera. Veverita isi stia bine meseria isi avertizase din timp elevii de golurile care le aveau si unde trebuiau sa mai lucreze. Veverita nu mai putea sa doarma noaptea. " Cum am ajuns eu din profesoara favorita cea mai antipatizata si mai proasta peste noapte? Cum? Cum?"
A pus 2 cu 2 impreuna si si-a dat seama. Nepotul hienei, un porumbel dragalas si poznas, studentul veveritei, a luat 9. Nu a luat 10. Iar discutii de acest gen mai avusesera loc in trecut. Familia hienei trebuia sa fie cea mai buna la toate. " Ai mei nu sunt invatati cu cearceafuri de hoteluri de 3 stele, noi nu asa am crescut. Ai mei copii dorm doar in hoteluri de 5 stele, asa i-am educat." isi aduse aminte veverita de o vorba a hienei dupa ce se intorsese din vacanta de vara. Veverita s-a mai imbolnavit o data si a trebuit sa stea inca o saptamana acasa. Era saraca amarata si suparata rau. "Anul trecut nu am lipsit o singura zi, si anul asta m-am imbolnavit de 2 ori!" Era trista veverita, dar boala e boala,necrutatoare, ce poti sa-i faci? Paharul s-a umplut cand s-a intors la scoala si hiena i-a spus veveritei ca nu o sa o plateasca pentru saptamana cand fusese bolnava. " Dar stiti bine ca voi recupera!" "Ce siguranta am eu ca vei recupera?" a ranjit hiena. Am inteles ca in vara pleci iar sa faci un curs, cand o sa recuperezi?" Veveritei nu ii venea sa-si creada urechilor. Chiar asa se punea problema? Oare toata munca ei trecea neobservata? Hiena chiar nu avea incredere ca veverita isi va recupera orele pierdute? " Voi fi in tara pana ce isi dau copiii examenele!" " Nu stiu, nu am nici o siguranta, ce garantie am? Nu vrem sa ne incurcam!" "Bine...Faceti cum vreti dvs!"i-a raspuns veverita. Nu avea rost sa se certe pentru niste bani. Nu ii statea in caracter. Dupa orele de dimineata a plecat trista acasa. Avea o pauza si avea iar ore dupa amiaza.
Popandaul de la receptie a sunat-o ca sa ii ceara sa comunice ce ore are de recuperat de cand a fost bolnava. Veverita raspundea de obicei obediant la orice cerere a scolii. Acum insa lipsa de incredere si jignirile aduse la adresa abilitatilor ei de profesor au facut-o sa raspunda foarte tais. "Daca hiena vrea sa stie ce ore am de recuperat, sa ma sune ea". Hiena a pus-o insa pe maimuta sa sune. Maimuta i-a explicat clar veveritei ca nu accepta prea multe cometarii. " Nu esti pe mosia lu maica-ta ca sa faci ce vrei tu. Cand te intreb ceva, imi raspunzi! a scrasnit maimuta. Eu sunt director adjunct iar tu esti angajata mea! " " Pai tu , director adjunct, nu ai o evidenta a ceea ce se intampla in scolaa?" Maimuta a ezitat, nu se astepta ca veverita sa fie asa obraznica. " Vreau doar sa fac verificari." a scaldat-o in cele din urma. Veverita si-a dat seama ca animalele alea chiar nu aveau nici un scrupul, nici o lege. Aveau sa ii taie din salariu pt ca fusese bolnava. "Daca imi taiati din salariu, eu renunt la scola!" a zis veverita cu vehementa. " Avem un contract, chiar nu inseamna nimic? " Se gandea doar la cursul ei, la cum conta pe fiecare banut ca sa se descurce sa il plateasca si sa locuiasca iar peste vara intr-un oras atat de scump, planurile ei de viitor atat de ambitioase!
Veverita s-a imbract si s-a dus la scola sa-si faca orele de dupa amiaza. Si-a pregatit orele acasa si s-a dus cu o jumatate de ora inainte sa inceapa cursul. In scoala nu era decat popandaul care i-a cerut sa se duca acasa si sa aduca toate cartile care le avea. " Dar am ora in 10 minute" " Asa a zis hiena. E inspectie in scoala. Du-te." " Ma duc dupa ora, nu imi aman acum ora pt atata lucru". Popandaul a sunat-o credincios pe hiena, care nu era in scola la acea ora. Hiena si maimuta probabil se invarteau in oras ca leul in cusca cu masina stralucitoare si de prost gust. Intr-o clipa au ajuns la scoala. Hiena nu suporta sa vada ca veverita nu ii asculta porunca si nu vroia sa aduca cartile. Ea asa ordonase iar veverita indraznise sa zica iar "Nu". Cata obraznicie!
Era inceputul sfarsitului. Veverita o simtea. I se spusese sa isi aduca manualele de acasa. Manualele dupa care pregatea cursurile. Intentia hienei era clara. Egoul hienei fusese prea mult calcat in picioare de neascultatoarea veverita. Un sentiment de eliberare o navalise pe veverita si o incredere in ea, in anii ei de munca, in dragostea pentru meseria ei care fusesera calcati in picioare de hiena. " Du-te dupa carti" i-a spus maimuta veveritei. " Dar am ora" " O sa te scuz eu 10 minute la elevi." " Nu am nici o carte de la "Conniassance" acasa. Verifica. Sunt toate in scoala." Maimuta s-a pus pe verificat. Hiena balbajea ceva despre Dumnezeu si cum veverita nu are nici un pic de recunostinta si vocea ii tremura foarte tare. " Eu imi mai continui orele azi? " a intrebat veverita vazand cum se pune problema. " Pai azi, da." zise maimuta. Doar trebuia sa dea bine la studenti. Cursul trebuia sa inceapa in 5 minute, asa ca nu puteau sa faca o faza atunci, ar fi dat rau pentru imaginea scolii. Veverita o sfidase insa prea tare. Hiena a aruncat un "Nu, 2 ani de zile ati facut numai circ si balci in scola asta , nu o sa va mai permit!" Serios? Veverita nu facuse decat sa munceasca si sa-si vada de treaba si de studentii ei. " Nu aveti nici un Dumnezeu, nici nu stiti ce inseamna Dumnezeu!" a devenit hiena dintr-o data foarte bisericoasa. " Nu stiti ce inseamna recunostinta!" a inceput sa se balbaie. Veverita s-a intors foarte calma: " Recunostinta daca trebuie sa avem, ar trebui sa fie reciproca." Veverita s-a dus in clasa si le-a spus studentilor: " Doamna directoare are de facut un anunt." Hiena nu se astepta la asa ceva. Din pragul usii a zambit incurcata si a zis : "A, nu, nu acum. Cand o sa am de facut un anunt, il voi face eu cu tot dragul." " Mai tin ora de azi atunci? " a intrebat curajoasa veverita uitandu-se la hiena in ochi. " Veniti la mine in birou va rog." a scrasnit hiena incercand in acelasi timp sa para degajata in fata studentilor.
Veverita a prins un curaj care ii crestea cu fiecare secunda vazand cum hiena se balbaie si habar nu are macar ce sau cum sa vorbeasca. A intrat si si-a inceput discursul clar si raspicat:
"Am lucrat in multe tari si in mute scoli. Sunteti cel mai prost manager cu care am lucrat. Habar nu aveti sa va purtati, sa vorbiti cu oamenii. Va pasa doar de bani si de imagine si sa stie orasul ca Hiena e directoare de scoala. Habar nu au oamenii astai cum radeti de ei, de copiii lor, cum ii barfiti, cum ziceti ca sunt niste prosti si nu ii suportati. " Veverita vorbea clar si raspicat. Stransese multe , multe in ea si era cazul sa le dea afara.
"Daca cineva nu va este sau nu va mai este in gratie, vai si amar de el! Ce e la gura dvs, improscati cu noroi in studenti, in parinti, in profesori, in copii! Va dati cu parerea despre examene si educatie intr-o scola de limbi straine pe care ati ajuns sa o conduceti doar pt ca aveti bani, nu pentru ca ati avea studii de specialitate in domeniu. Habar nu aveti cu ce se manaca invatamandul! Va dati cu parerea aiurea, si nu apreciati munca nimani. De cand sunt aici ati avut conflicte cu absolut toate profesoarele! In fata dvs. trebuie sa plecam capul, altfel nu e loc de intelegere si liniste! Sunteti singurul manager din lume la care sa vina un profesor cu o calificare din Londra si care sa zica " considerati ca nu ati facut cursul", in loc sa ii arate acelui om apreciere! Cum va permiteti sa spuneti de toti ca sunt prosti, cand nici nu vorbiti o boaba de engleza? Si intrati la ore sa faceti inspectii! Pai INTELEGETI CEVA??? Va pasa doar de bani, munca pe care am depus-o eu aici de aproape 2 ani de zile e un nimc pt ca v-am cerut sa ma platiti pt cand am fost bolnava! Si de la a fi profesoara favorita, am ajuns sa ziceti de mine ca sunt " specialista lu' peste". Am cazut in dizgratie peste noapte din cauza la bani si a unui ego fara masura. Sunteti un manager care habar nu are sa managerieze. Va tineti doar de susoteli si barfe!" Hiena era perplexa. O stia pe veverita cuminte, obedienta, supusa. Sa auda toate astea era un soc.
"Da, si tu ai lucrat ca receptionista in Anglia!" i-a aruncat veveritei cu mult venin. Serios? Asta era cea mai buna replica pe care o putea gasi?!
" Asa, si?! Este cumva o rusine? Am invatat ce inseamna contactul cu publicul si am invatat sa lucrez cu oamenii. Dvs, habar nu aveti ce inseamna asta. Aveti un zambet prefacut si ipocrit pe buze cu toti clientii si pe la spate ii faceti pe toti prosti si prost-imbracati. Si din pacate cel mai grav este CA SUNTETI INTR-UN DOMENIU IN CARE NU FACETI FATA. pentru ca habar nu aveti ce este invatamantul!" si-a incheiat veverita cu demnitate speechul.
" Esti distrusa in Romania, nu o sa te mai angajeze nimeni niciodata!! Rad studentii de tine la ore, ce crezi ca eu nu stiu daca nu-ti spun in fata? " a inceput sa zbiere hiena.
"Esti distrusa, ai inteles? Gata cu circul si balciul care l-ai facut aici 2 ani de zile! " Veverita a pufnit in ras si a plecat din birou. Se racorise. Isi spusese naduful. Nu zbierase, vorbise clar si la obiect. Pusese pe tapet tot ce avea pe suflet. Ar fi vrut sa ii spuna maimutei: "Imi pare rau de tine, chiar am tinut la tine, dar ai intrat intr-o clica din care nu vei iesi niciodata. Ma intreb daca ai fost mereu asa, sau ai devenit o marioneta fara personalitate in timp, de dragul de a face pe plac."
Veverita a iesit din birou. Hiena era inebunita ca veverita avea de gand sa spuna ceva la studenti. "Va interzic sa mai vorbiti cu stundetii!" " Nu voi vorbi, stati linistita, intru doar sa imi iau geanta!" " Nu ai nici un Dumnezeu" continua sa suiere hiena in urma ei. Veverita a intrat in clasa, si-a luat genta si a iesit. A iesit demna si cu capul sus. In timp ce iesea una din elevele ei preferate Anaoi intra pe usa. O umbra de regret trecu pe fata veveritei. Nu isi luase ramas bun de la elevii ei, nu le urase success si bafta in contuare, nu le spusese o vorba de incurajare si de bun ramas. Si erau copiii ei, cu care lucrase si se obisnuise si de care se atasase atat de mult. Si nu le-a zis macar "Bafta multa". Asta era SINGURUL ei regret. A plecat fara sa isi ia ultimul salariu, stia ca razbunatoarea hiena nu i l-ar fi dat. Asa ar fi fost drept si cinstit, dar se afla din pacate clar intr-un loc in care nimic nu era drept sau cinstit.
Apoi veverita iesi din scola la lumina. Era libera.
Advertisement
Tot: 0.115s; Tpl: 0.02s; cc: 13; qc: 32; dbt: 0.0623s; 1; m:domysql w:travelblog (10.17.0.13); sld: 1;
; mem: 1.2mb
Adina
non-member comment
Not surprised..
Te admir pentru faptul ca ai rezistat cu stoicism atata vreme si ca in final i-ai lasat pe idioti. Pleaca si nu te uita inapoi. Pleaca pt ca asa vei fi fericita. Mie de asta imi e teama sa ma intorc, nu as putea sa ma mai adaptez, sunt sigura. Pleaca si bucura-te de viata. Iti tin pumnii! Pupici!