Dupa mai bine de o luna in Kabul, ne pregatim de plecare. Am lasat totul pe ultima zi, prea multe nu avem de luat cu noi. Calatorim „light” dupa cum spune sotul meu, dar trebuie sa luam toate valizele cu noi, pentru ca sa putem aduce urmatorul „transport” in august. De dimineata o surpriza, sotul meu cade victima deranjului de stomac. Cu toate precautiunile luate, eu mi-am luat portia de boala 3 zile, micuta e fost si ea afectata o zi, noroc cu medicamentele noastre aduse de acasa, foarte importante, data viitoare o sa venim cu provizii mai serioase. In timp ce eu sigilez pungile cu faina, zahar si ce mai am prin bucatarie, impachetez in pungi de plastic hainele micutei care vor ramane frumos inchise in dulap, sotul meu zace in pat si micuta vrea
... read more