Advertisement
Published: February 16th 2012
Edit Blog Post
In urma cu doua zile am petrecut clipe minunate vizitand Janadriyah, un parc expozitional si in acelasi timp un festival anual. Pentru o tara precum KSA, unde in mod normal numai festivitatile religioase sunt admise, Janadriyah pare (si este) o exceptie care-ti umple inima de speranta. Inceputa in urma cu 27 de ani (daca am inteles eu bine), cu o cursa de camile, ceremonia s-a dezvoltat cu pasi mici dar importanti intr-o directie nesperata pentru unii si dorita de altii. Incep si eu sa vorbesc cifrat, de parca as fi in timpurile comuniste de la noi, cand fiecare stie cine erau "unii" si cine erau "altii". Dincolo de exponatele din diferite provincii, de dansuri si de muzica, ce m-a impresionat cel mai mult a fost caldura umana. Multi oameni ne-au salutat cu "bine ati venit in SA", ne-au intrebat daca ne plac traditiile tari, multi ochi negri ne-au zambit. M-am simtit atat de relaxata incat la un moment dat, privind un dans cu cutite (din acelea curbate, au parca un nume aparte, dar nu pot sa-mi amitesc acum), si ascultand ritmul, am inceput sa-i imit pe dansatori. Pana cand am vazut cum doi ochi negri ma priveau amuzanti si mi-am amintit
brusc unde eram.
Dar am sa las pozele si inregistrarile sa povesteasca mai frumos si mai viu decat mine...
Advertisement
Tot: 0.076s; Tpl: 0.011s; cc: 5; qc: 45; dbt: 0.055s; 1; m:domysql w:travelblog (10.17.0.13); sld: 1;
; mem: 1.1mb