Abha - munti si parcuri

---

In urma cu numai 30 de ani, intr-un sat "suspendat" din regiunea Aseer traiau in jur de 300 de oameni. Casele lor erau din piatra, gradinile "suspendate" aveau flori, banane, papaya, piersici, struguri, aveau capre si se catarau uneori pe peretele muntelui pentru a merge la pietele invecinate. Prin definitie nu aveau acces la asistenta medicala, dar cunoasteau o multime de ierburi medicinale. "Descoperiti" de catre rege in urma cu 30 de ani, au fost comutati la oras si casele lor au devenit atractie turistica, odata ce s-a construit un teleferic. Se pare ca traiau prea "salbatic".

Am intalnit un om venit sa-si viziteze casa natala, a fost obligat sa paraseasca satul cand avea 8 ani. Unii tineri coborasera muntele pe franghie, si se intorceau pe jos (exista un fel de poteca sapata in munte). Adunati la un ceai, pe acoperisul unei case, au tinut sa-si faca poze cu noi. Pentru orice eventualitate, l-am chemat si pe Henk langa mine in poze😊 Miriam purta o coronita din flori, gasita pe drumul spre sat. Femeile din piata "de marti" impleteau astfel de coronite. Nu stiam ce semnificatie pot avea, cand le porti😊

Pe drumul spre hotel am vazut primele maimute, adunate langa o groapa cu gunoi.

Ne-am oprit pentru cina intr-un fel de muzeu-cinema-restaurant, nascut din pasiunea unui om pentru culoarea locala. Dupa povestea lui, a copilarit intr-un sat (cel mai frumos din regiune, bineinteles), unde chiar daca munceai din greu, nu aveai de ce sa-ti bati capul. Fiecare sat avea pe vremuri turnuri de paza, si satul lui avea 5! De acolo puteai sa vezi cine se apropie de sat. Din cate stiu eu, culorile pe care le purtau la gat, ca esarfa, indica si din ce trib faceau parte. Daca nu erau bine veniti, arma din turn isi facea datoria. Daca erau bine primiti, se tragea cu tunul😊.

Gazda noastra ne-a explicat, asezat pe un piedestal numit "locul vorbitorului", cum s-a decis el in urma cu 30 de ani sa adune obiecte vechi si sa le expuna intr-un muzeu. O sala mare a muzeului contine fotografii ale persoanelor importante din regiune, si a alta sala contine fotografii ale persoanelor importante din lume care i-au vizitat muzeului (printul Charles printre altii). Inramate frumos, se afla si "impresiile" celor care i-au calcat pragul. Ne-a promis si noua un loc pe perete, daca scriem fiecare in limba materna. Asa ca, daca vreodata o sa ajungeti prin Khamis Mushait, in "Bin Hamsan Heritage Village ", sa cautati si placuta cu text in romaneste😊 Macarea a fost traditionala, iaurtul a avut un gust foarte bun, si eu am facut o greseala fundamentala, am apucat piciorul de pui cu mana stanga. Vorba sotului meu, nu-i de mirare ca a fost poate ultima data cand un grup de la Haya Tour mai trece pe acolo (motivul e doar mandria locala, gazda nu m-a vazut in timp de mancam😊

Soferul microbuzului ne-a speriat ca avem nevoie de o ora si jumatate pentru a ajunge inapoi la hotel. Considerand ca distanta dintre cele doua orase e doar de 27 de km., cred ca estimarile lui sunt o dovada clara a modului in care se masoara timpul pe aici😊 Am pus capul pe perna dupa numai 40 de minute...

---