Advertisement
Published: November 16th 2006
Edit Blog Post
tea plucker
/culegatoare de ceai Iata-ne iar in autogara din Welimada. E chiar in centrul orasului langa ceas. In fiecare oras exista un astfel de ceas in mijlocul unei piete. Se spune ca aceasta "traditie" a fost inaugurata pe la 1800 de catre sotia unui guvernator englez, disperata ca localnicii nu prea au notiunea timpului exact 😊.
Ca de obicei dupa cateva intrebari gasim pe cineva care ne spune unde sa asteptam autobuzul. Si a venit chiar la 7:30.
Dupa un drum cu ceva peripetii, am ajuns si in Ohiya. In acest sat, unde de fapt nu exista decat o gara si 5 case, nu ar veni nici un turist daca nu ar fi rezervatia naturala-Horton Plains si World's End.
Cand ajuns langa gara, era soare foarte puternic si cer senin. Am luat un tuk-tuk pana aproape de Hill Safari guesthouse, unde aveam noi rezervare. De fapt tuk-tukul nu ne-a dus chiar asa aproape, dar l-am inteles pt ca nu era decat o poteca spre pensiune. Dupa 10 min de mers cu tuk-tuk totul era invelit in ceata si ploaie.
La pensiune ne-a intampinat un mosulet simpatic - Perera Wilmat. Era localnic, dar numele cu rezonanta portugheza par la moda in Sri Lanka.
tea
/ceai El era managerul pensiune si al platatiei de ceai - Bray Tee Estate. Tot el ne-a povestit ca pensiunea a fost de fapt casa unei englezoaice, cea care a avut si plantatia de ceai. Casa arata destul de rustic, cu mobila veche si cu iluminator in camere. Dar era curat si aveam apa calda.
Dupa un ceai cald si proaspat plecam sa vizitam imprejurimile. Managerul ne imprumuta umbrela lui. Imprejur nu exista decat plantatii de ceai. Ploua destul de tare, iar femeile tamil culeg ceaiul desculte, cu mainile goale si cu sacul agatat de cap. Tamil este un trib din india de sud adus de catre britanici pentru a munci plantiile de ceai. Managerul ne explica ca doar femeile sunt puse sa culeaga ceaiul pt ca doar ele au rabdarea si grija necesara sa culeaga doar frunzele cele tinere. Ceaiul negru este cu atat mai bun cu cat este crescut mai sus - ne mai explica Pereral. Bray tee Estate (plantatia unde stateam noi) este una dintre cele mai inalte plantatii - 1800m, deci si unul dintre cel mai bun si scump ceai.
Barbatii muncesc pamantul unde cresc legume.
Printre casele muncitorilor de plantatie si a managerilor ne intalnim
cu un localnic care ne invita sa vedem o gradinita. Acolo sunt doar 2 camere goale cu ceva carpe pe jos si o gramada de puradei draguti. Le facem poze micutilor. Mai incolo vedem un grup de scolari. Vor si ei o poza.
Perera ne asteapta la pranz asa ca terminam destul de repede plimbarea noastra. Din pacate Perera nu a inteles exact cand vom veni sa stam la el, asa ca trimisese bucatarul acasa. Spun din pacate, pentru ca mancarea gatita de Perera nu era prea gustoasa si in cartea lui de oaspeti am citit f multe laude pt mancare de la turisti. Perera ne spune ca pt pranz va gati Rice an Curry. Ne intraba ce vrem pt cina
tot Rice and Curry?
. Noi ii spune ca am prefera sa variam un pic mancare. Atunci el promite sa faca Noodles. Noi ne inchipui ca va fi ceva gen paste. Dar supriza! Erau paste din faina de orez, iar sosurile si legumele de pe langa erau fix aceleasi. Mai putem comenta ceva?!
Seara stam la povesti cu Perera. Pare interesat sa afle lucruri despre Romania si este f mirat ca in Romania nu se mananca Rice and Curry.
Ar trebui sa
explic un pic ce e cu Rice and Curry. Asta e mancarea traditionala in Ceylon, de fapt cam asta se mananca dimineata, la pranz si seara. Desi dupa nume ai crede ca e vorba de orez si curry, treaba sta un pic altfel. Se serveste un platou mare cu orez, iar pe langa mai sunt vreo 3,4,5, 6 catronele cu tot felul de sosuri, legume, carne etc. Orezul il amesteci asa cum vrei tu cu aceste "sosuri". Partea cea mai buna este ca "sosurile" variaza f multe de la regiune, la bucatar, la casa etc. Am mancat sosuri cu peste, cu pui, cu ananas, lady's fingers(un fel de leguma ca o fasole), cu vinete caramelizate, cu rosii si nuca de cocos rasa, cu dovlecei, cu dovleac, cu cartofi, cu usturoi intreg si asa mult de parca mancai cartofi. Pe scurt, Rice and Curry e o mancare cu care te poti obisnui rapid si e usor sa iti lipseasca.
Seara ne culcam f devreme pt ca nici nu e mare lucru de facut in jurul pensiunii sau prin pensiune, dar si pt ca vrem sa plec dimineata la 5. Planuim sa intram in rezervatie si sa urcam pe World's end.
tea plucker 2
/culesul ceaiului In ghidul nostru spune ca e bine sa pleci pe la 5 astfel incat sa ajungi pe varf pana la ora 9, altfel risti sa apara norii si sa vezi doar un perete alb in fata.
Perera comenteaza un pic cand ii cerem micul dejun la 4.30 dar e punctual, iar noi plecam conform planului. Din pacate tot drumul pana la intrarea in rezervatie il facem intr-o ceata super laptoasa de nu vedeam la un metru in fata. Pretul mare de intrare - 25$ si ceata ne iau din entuziasm. Hotaram ca nu vrem sa dam atatia bani doar pt a merge inca 2 ore in ceata, si ne intoarcem inapoi.
Pe drumul de intoarcere apare o problema destul de mare desi povestita pare un pic comica si scoasa din desenele animate. Dintr-o data Andrei descopera pe gatul meu 2 albine, le goneste cu mana si in momentul urmator constatam ca zeci de albine se indreapta spre noi. Ne punem repede glugile de la gecile de ploaie pe care le aveam pe noi. Pe mine erau cel putin 30 de albine. Le vad cum stau pe pantaloni , pe geaca si aud cum bazaie altele in jurul meu. Mainile le
faces
/culegatoare de ceai intalnite in autobuz tin la fata, mi se pare important sa o protejez. Dupa un timp o luam amandoi la fuga. E singurul lucru care ne vine in minte. Fugim mult pana cand nu mai auzi in jurul nostru bazaieli. Am scapat de ele. Raman doar cele care sunt deja pe hainele noastre. Incepem sa le omoram. Apoi constatam ca avem zeci de ace pline de venin infipte in geci. Partea cea mai grea e ca albinele astea nu erau cum sunt la noi, ci de vre-o 2 ori mai mari. Andrei a capatat si o intepatura in mana de la o albina care a intrat pe la aerisirea haine de la subrat. Am avut un noroc deosebit ca am avut hainele pe noi, nu stiu daca am fi fost ok dupa asa de multe intepaturi.
Ne revenim un pic la Perera, luam bagajele si mergem la gara. Luam trenul spre Ella - un satuc destul de turistic aflat doar la 40km, doar noi vom face 4ore cu trenul.
Cristina.
Advertisement
Tot: 0.124s; Tpl: 0.011s; cc: 10; qc: 63; dbt: 0.0776s; 1; m:domysql w:travelblog (10.17.0.13); sld: 1;
; mem: 1.2mb